Trecea
În fiecare dimineață trecea
prin dreptul aceleiași vitrine din miez de fluture
cu pulbere de înalt peste geamuri
prin fața acelorași cerșetori
prin dreptul aceluiași pantof lăcuit
în care își imagina propriile temeri
fugindu-i din corp

El o aștepta întotdeauna cu palmele lustruite și deschise
peste care se zbătea o linie a vieții inacceptabil de scurtă

Trecea
și când trecea, el o iubea imaginar cu buzele
îi săruta prelung degetele
îi călca peste umbră, pe vârfuri, tăcut

și când trecea
își lungea privirea lascivă peste gene
peste mai multe perechi de gene
o prindea din urmă
de glezna ei subțire și delicată
o dorea
până la capat

Ea se lăsa înfășurată
din cap până-n picioare
de gesturi neterminate, lungi
apoi se lepăda în gând de trei ori
iubirii sale neputincioase și

mai departe
trecea