trece o stradă
prin fiecare oraș divin
eu vin de departe
și alții mai vin
ajunșii ne râd
spânzurați în fereastră
la morgă e-nchis
cenușa-i albastră

sau poate cerul ne crește pe oase
cu păsări năuce cu păsări sfioase
și poate că norii sunt cuiburi pustii
în care străinii de vii nu sunt vii

sau poate cerul
nici nu este cer
e locul de joacă
al morții de fier
sau parc de distracții
cu vise în gol
cerc neplimbat
prin curți de nămol

e leagăn în care te dai peste cap
e prințul din basme ajuns om sărac
hoinărind la-ntâmplare în orașul divin
nu-i pasă că strada se-ntinde puțin

siluitori de sensuri frivoli fără case
vindem la colț de stradă
cadavrul mamei noastre