agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-10-20 | | Ediția din acest an a Concursului de creație poetică Ion Pillat... „Acolo unde-n Argeș” a avut cea mai numeroasă participare de până acum: 77 de concurenți din toată țara. Ca și în cazul celorlalte ediții, organizator a fost Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Argeș, susținut de partenerii săi: Centrul de Cultură „Brătianu” – Ștefănești, Vila „Florica”, Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu” – Pitești, Centrul Cultural Pitești (prin revistele de cultură „Argeș” și „Cafeneaua literară”). Juriul a fost format din prof. univ. dr. Nicolae Oprea (președinte), critic literar, președintele Filialei Pitești a USR; Magda Grigore, poetă, doctor în filologie, membru USR; Denisa Popescu, poetă, membru USR, redactor la revista „Cafeneaua literară”; prof. univ. dr. Mircea Bârsilă, poet, membru USR, redactor la Revista de cultură „Argeș”; Dumitru Augustin Doman, scriitor, membru USR, redactor-șef al revistei de cultură „Argeș”. Ei au considerat că cei mai valoroși autori înscriși la concurs sunt: MIHAI GHEORGHE (Marele premiu al Consiliului Județean Argeș), 31 de ani, Motru, jud. Gorj, păpușar, realizator matinal la Radio Târgu-Jiu; VLAD SIBECHI (Premiul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Argeș), 25 de ani, sat Boroaia, com. Boroaia, jud. Suceava, absolvent al unei facultăți și al unui masterat în Litere, iar acum, doctorand; IOANA-NICOLETA DUPU (Premiul Centrului de Cultură „Brătianu” – Ștefănești), 17 ani, elevă, sat Iezer, com. Hilișeu-Horia, jud. Botoșani; ADRIAN GEORGE MATUS (Premiul Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu” – Argeș), 21 de ani, Satu Mare, jud. Satu Mare, student anul I la Litere; IOANA NESTORESCU (Premiul Revistei de cultură „Argeș”), 34 de ani, București, licențiată în Filosofie, iar în prezent, studentă la Universitatea Națională de Artă. Felicitări tuturor! De asemenea, merită felicitați și următorii cinci participanți, care, deși nu au primit premiu, aveau șanse să îl primească: Andra Gabriela Prodea din București; Nicoleta Ruxandra Bohat din Ploiești; Delia Marilena Grosu din comuma Domișani (Dâmbovița); Ionela Mădălina Grosu din com. Todirești (Suceava) și Andreea Voicu din Moreni (Dâmbovița). Cel mai potrivit mod de a-i premia este acela de a le pune în valoare textele. Ca atare, redăm mai jos câte un text sau fragment din cele trimise de câștigători. Festivitatea de premiere a fost găzduită de Biblioteca Județeană, joi, 18 octombrie. Cu această ocazie a fost lansat – și la Pitești – volumul de versuri Sub steaua câinelui, al poetei bucureștene Victoria Milescu. Câștigul a fost nu de două ori mai mare, ci de atâtea ori câte versuri bune s-au citit. Dar despre cartea doamnei Milescu, într-un alt articol. Deocamdată, să revenim la cei cinci „aleși”: Mihai GHEORGHE, Marele premiu al Consiliului Județean Argeș poem cu numărătoare poți număra lipsa ei în orice; în zilele când păsările țin doliu după vreun poet, în fumul grădinilor când se dă foc la uscături, mereu am spus că lipsa ei se vede cel mai bine în palmele mele goale, în brațele mele căutând. poți număra doi câte doi necunoscuții care îți arată lipsa ei cu degetul arătător chiar dacă nu-i frumos să arăți cu degetul, lipsa ei se oglindește-n promisiunile livezilor, în jocul zgomotos al copiilor cu arcul, în haina mea lăsată pe scaunul obosit, în paharul cu vin, în tabloul din perete, în cărțile din bibliotecă, în pânzele de păianjen, mereu am spus că lipsa ei se vede cel mai bine între umerii mei aplecați, în ochii mei larg deschiși. de venit, vine, știu, când se înseninează ea are privirile încruntate ca orice mândrețe de fată, nici praful nu se ridică și vântul își ține suflarea, pașii ei sunt plutitori și câinii au un nod în gât, deși nu exagerat, șoldurile ei impun magie, deși nu exagerat, fustele ei schimbă culorile cerului deși nu exagerat, pământul din superstiție își scuipă-n sân. de venit, vine. acum eu trebuie să stau cuminte, cuminte și să număr, unu, doi, cinci, șapte... Vlad SIBECHI, Premiul C.J.C.P.C.T. Argeș din camera asta... moartea se vede la câțiva centimetri distanță își lasă urmele pe lenjerii, pe chiuvetă ca o pisică ce scuipă ghemotoace de blană pisica neagră joacă table în fața blocului pariind pe zilele noastre dublu sau nimic țigările înfipte într-un dovleac zemos se scutură de codul de bare și ard mocnit în căciula lui nea ilie de la termocentrală zarurile oh, z a r u r i l e cu capetele lor de bovină se izbesc în parbrizul ambulanței trezind fauna din canale blocul – o cușcă pentru hamsteri unde bătrânul și nepoțelul preșcolar aruncă alune anii stau atârnați la gâtul bătrânului câteodată anii se ascund într-o anacondă și alunecă printre morminte bătrânul se zbate într-o ecuație cu zâmbetul larg și haina peticită în dreptul coatelor în camera asta soarele intră timid și-mi luminează o parte a călcâiului aici gesturile stau pe întuneric cafeaua bolborosește în latina vulgară și călcâiul meu ca o lună plină se leagănă stângaaaaaa – dreaptaaaaaa Ioana-Nicoleta DUPU, Premiul Centrului de Cultură „Brătianu” – Ștefănești ARCA Noaptea se apropie ca un cal orb. Gările au fost sigilate; în zori vor fi predate pădurii din apropiere. Armata florilor de iasomie a înconjurat provincia; în lipsa mea, trecătorile au fost ocupate de lacuri adânci de gheață. În lungul oglinzilor de apă se văd ultimele locomotive pregătindu-se pentru marile drumuri fără întoarcere. Păsări multicolore caută loc unde să înmărmurească. Presupun că o mare de evenimente se va declanșa dintr-o clipă-ntr-alta. Mă salvează amintirile – răspântii gânditoare. Calul adoarme pe ulița pe care m-am născut adineaori ronțăind fluxul secundelor. Când se va trezi, un alt cutremur va izgoni focul, aerul și apa din jur. Voi trece printr-o alternanță de duminici împodobite cu lumini și umbre. Când luna va apune, am să plec cu ultimul tren, într-o călătorie de plăcere în jurul pământului. În urmă, gara de lumini va arde mocnit sub zidurile sfărâmicioase ale anotimpurilor. Adrian George MATUS, Premiul Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu” – Argeș ridică-te, astăzi mergem pe jos. între trei imagini ce-ți pătrund inima, aștept să citesc în flăcări de brichetă și în mucuri de țigară în note deja scoase din violoncelul spart (te miri cum se mai aude ceva) vreau să simt boala din sufletul revoluționarului de când protestați în piață, cei de la curățenie au mai mult de lucru își strâng visele cu mai multă fericire – clădirile sunt înconjurate de caracatițe albastre peștii plutesc zi de zi pe străzile capitalei în subteran șerpi construiesc metrouri din ziduri de cărămidă pescari așteaptă la malul lacului cișmigiu, dar e iarnă și trebuie să spargă gheața (sau asfaltul) corturile de pe malurile mării au putrezit au putrezit și îndrăgostiții din sacii de dormit au mucegăit tot așteptând răsăritul de soare s-au înecat trași de monoxidul de carbon scos de plante și nisip plecați, din țarcul nostru plecați aici ne-am semănat somnul așteptând să răsară clădiri și semne ridică-te, femeie, ridică-te, copile smulgeți-vă carnea, rupeți-vă musculatura, nu mai aveți ce face cu ea protestați cu scheletul ce v-a mai rămas florile culese de ieri mi-au rămas în vaza de pe masă ridică-te, femeie, ridică-te, copile astăzi ne ridicăm și umblăm pe jos. gata, gata, somn ușor, bună dimineața. Ioana NESTORESCU, Premiul Revistei de cultură „Argeș” Când ai să vii Încă te mai așteptam căci eu trebuie să fiu necesară și iubită. Încă mai așteptam să cauți în cutele cearceafului numele meu. Să-ți aluneci privirea dinspre coapse înspre suflet. Când ai să vii, ai să aprinzi lumina și ai să-mi ceri tăcerea. Vom fi două tăceri, în deplin acord una cu alta, Unul așteptând pe celălalt la sfârșitul paginii. Când ai să vii, ai să-mi asculți gândurile, cu mâna căuș mi-ai da să sorb viață; mâna ta alunecând pe sub tricou, blană moale de suflet, aici e ceva... aici, în burta mea e un animal cu miros de lavandă, mă ține strâns de coapse, înfige în mine râsete frivole, puțină frică, încă un pas și va aluneca în mine, îmi va lipi aripile la spate, inima mea se va face mică și atunci, în mine, va fi mai mult loc... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate