A plecat dintre noi, după o lungă și grea suferință, poetul, prozatorul și traducătoru ANGHEL DUMBRÃVEANU, strălucită personalitate a culturii române contemporane, ilustru reprezentant al generației literare ’60.

Născut la 21 noiembrie 1933, Dobroteasa, județul Olt, Anghel Dumbrăveanu a urmat Școala Pedagogică de Băieți Timișoara (1949–1953) și Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1963–1968).

A fost redactor, secretar general de redacție, redactor-șef adjunct al revistei „Scrisul Bănățean” devenită apoi „Orizont” (1953–1990), redactor-șef al revistei „Meridianul Timișoara” (1990–1994), director în Ministerul Culturii (1993–1994) și redactor-șef al revistei „Rostirea românească”.

Între 1969–1990, în calitate de Secretar al Asociației Scriitorilor din Timișoara și Membru al Consiliului de conducere și al Biroului Uniunii Scriitorilor (1972–1990), a condus cu înțelepciune și inegalabilă diplomație viața literară a Filialei timișorene, contribuind esențial la afirmarea pe plan național a multor generații de scriitori din partea de vest a țării.

A colaborat la numeroase publicații, precum „România literară”, „Viața Românească”, „Convorbiri literare”, „Steaua”, „Transilvania”, „Contemporanul”, „Ateneu”, „Astra”, „Argeș”, „Cronica”, „Ramuri”, „Familia”, „Tomis”, „Tribuna”, „Vatra”,„Al cincilea anotimp”, „Arhipelagul”, „Literatorul”, „Moftul Român”, „Orient Latin”, „Orizont”, „Pagini Literare”, „Renașterea Bănățeană”, „Rostirea Românească”, precum și la reviste din Austria, Australia, Belgia, Canada, China, Germania, Grecia, India, Jugoslavia, Italia, Marea Britanie, Polonia, Rusia, Ucraina, Statele Unite.

A debutat în 1961, cu volumul Fluviile visează oceanul, volum care l-a plasat, dintru început, printre reprezentanții străluciți ai generației de poeți nepereche din care fac parte Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Petre Stoica, Cezar Baltag, Ilie Constantin, Ion Gheorghe, G. Tomozei, Ana Blandiana, Florin Mugur, Constanța Buzea.

Au urmat volumele Pămîntul și fructele, 1964; Iluminările mării, 1967; Oase de corăbii, 1968; Delte, 1969; Fața străină a nopții, 1971; Poeme de dragoste, 1971; Singurătatea amiezii, 1973; Diligența de seară, 1978; Poeme, 1979; Tematica umbrei, 1982; Iarna imperială, 1986; Fonetica astrelor, 1986; Curtea retorilor, 1989; Predica focului, 1993; Dragoste și iarnă, 1995; Diamantul de întuneric, 1997; Război estetic, 1998; O ireală bucurie de-a aștepta, 1999; Viața de fiecare zi a poetului, 1999; Begoniile de la mansardă, 2002; Ceva pentru care merită să pierzi o corabie, 2003; The concept of yellow/ Conceptul de galben, 2004.

Ca romancier, a debutat cu volumul Piatra de încercare, 1976, urmat de Călătorie neterminată, 1988 și Capcane și visuri, 1992.

A publicat impresii de călătorie în volumul Chemarea mărilor, 1976, evocări literare: Fenomenul Nichita Stănescu, 2003; Intrarea în cetate, Timișoara — Poeme și priveliști, 1980.

Este autorul a numeroase prefețe, la volume precum Nikolaus Berwanger, Anotimp de aur, 1972; N. D. Pârvu, Prietenul meu vântul, 1978; Nicolae Þirioi, Anotimp interior, 1980; Spirala de aur. Poeți sârbi din România, 1980; George Suru, Noaptea semințelor, Timișoara, Editura Facla, 1989.

A tradus, în colaborare, 65 de povestiri, prozatori români, 1970; Michal Babinka, Unde se nasc cețurile, 1972; Din lirica iugoslavă, 1973; Vladimir Ciocov, Poemele candorii, 1972; Kurt Kusenberg, Unde este unchiul Bertram?, 1980; Irene Mokka, Un cântec fără sfârșit, 1983; Aleksandar Tisma, Fata din vis, 1988.

Creația lui Anghel Dumbrăveanu a fost tradusă și publicată în numeroase limbi, în volume precum Tristia, traducere în limba sârbă de Adam Puslojiè, 1970; Das Geheimnis der Orchidee, traducere în limba germană, 1979; Izelin, traducere în limba maghiară de Maria Pongracz, 1979; Cuvinte magice. Magic Words, traducere în limba engleză de Irina Grigorescu, 1981; Kenga e mullibardhes, traducere în limba albaneză de Baki Ymeri, 1986; Fejedelmi Tel, traducere în limba maghiară de Lendvay Eva, 1987; Himerata, traducere în limba macedoneană, Dumitru M. Ioan și Dimo Dimcev, 1989; Selected Poems of Anghel Dumbrăveanu in Romanian and English — Love and Winter, traducere în limba engleză de Adam J. Sorkin și Irina Grigorescu Pană, 1992; Fântânile Serbiei, ediție jubiliară în limba sârbă, 1993; Trasten Sang, traducere în limba suedeză de Jon Milos, 1995; Sul margine del cielo, poezii, traducere în limba italiană, C. C. Raia, 1996; The Tear of Time, traducere în limba engleză, Robert Ward și Marcel Cornis Pope, 1997; Le pays de la chimere, traducere limba franceză de Paul Miclău; Bunari Srbije, traducere în limba sârbă de Adam Puslojiæ, 1998.

Activitatea creatoare a lui Anghel Dumbraveanu a fost distinsă cu numeroase premii naționale și internaționale: Premiul revistei „Orizont” (1968), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1973, 1982), Marele Premiu al Festivalului Internațional „Nichita Stănescu” de la Ploiești (1986), Premiul special al Festivalului Internațional „Lucian Blaga”, ediția a VIII-a, Cluj-Napoca (1998), Premiul Internațional pentru poezie „Rozeta de la Bela Voda” (1998), Premiul Academiei Române (1998); Premiul „Nikolaus Berwanger” (2003) și Premiul Special al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor (2003).

Este Cetățean de onoare al municipiului Timișoara.

Autor al unei opere literare impresionante prin dimensiune și complexitate, personalitate cu o vocație aparte a prieteniei și a deschiderii generoase către scriitorii tineri, inegabil întemeietor, deschizător de drumuri și constructor al vieții literare timișorene, ANGHLE DUMBRÃVEANU lasă, prin plecarea sa, un imens și dureros gol în spațiul cultural românesc, în sufletul celor care l-au iubit, citit și prețuit ca pe unul dintre cei mai importanți și proeminenți scriitori din această parte de țară.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Sincere condoleanțe familiei îndurerate!

COMITETUL DE CONDUCERE AL FILIALEI TIMIȘOARA A

UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

(sursa: http://uniuneascriitorilortm.ro/content/usr-filiala-timi%C5%9Foara-1)