agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-08-07 | |
- Aici am oprit timpul -
în vârful unui munte de apă - în cădere voi râde ~ Băluță, Mioara În cădere voi râde / Mioara Băluță. - Timișoara : Eurostampa, 2014 ISBN 978-606-569-797-3 821.135.1-1 Apariția unei noi cărți înseamnă un izvor tămăduitor pentru minte, inimă și suflet. Iată că Mioara Băluță a avut curajul de a se alătura celor care iubesc și știu să iubească Frumusețea Cuvântului. Mioara Băluță, prin notițele de suflet, pătrunde în oaza de liniște a cuvântului înnobilând și reciclând fiecare stare și secvență a momentului. Autoarea deschide o poartă spre realitatea interioară a lucrurilor evocând o lume în care durerea se pliază pe dragoste, dorință și împinire. Dar eliberarea de suferință vine prin poezie, prin expresia inconfundabilă a sufletului. Așadar, poezia pentru Mioara Băluță este mult mai mult decât o notiță transpusă într-o formă literară, ea este o împlinire și o dorință. "Poemele mele vorbesc despre viață si tot ceea ce ține de ea. Un critic mi-a spus că scriu prea patetic, un altul că poemele sunt prea triste, însă încrederea în mine mi-au dat-o cititorii, chiar dacă astăzi versurile cu rimă te poziționează ca fiind demodat. Am apreciat întotdeauna cuvântul frumos, cuvântul care îmbogățește și luminează, care vibrează în suflet ca un diapazon, după ce ai terminat de citit un text. (...) Poezia este modul meu de relaxare, sau cum îmi place mie să spun, modul prin care îmi eliberez lupii din cușcă… Am convingerea că pot transmite prin vers o stare cu totul specială, fără să agresez sau să lezez gândirea celui care citește." (Mioara Băluță) “orcine oricând…" oare ce au vrut să spună cuvintele acestea cu botul cald și inima la vedere seamănă cu mine urcă se rotesc devin arbori de ce mă privesc în corpul acesta nu mai locuiește nimeni iarba a crescut orice pasăre poate veni oricând să-și lase puful puii viața își ține icoana iubirii pe piept moartea și-a mai rupt o unghie…” (Mioara Băluță)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate