1 DECEMBRIE LA SUCEAVA, ÎN PÃMÂNTUL ÞÃRII MELE
- La mulți ani, România mea!


1 Decembrie acasă, la Suceava. Fără fast, doar cu amintiri și cioburi de memorie sinceră…
De-a lungul timpurilor, așezarea Sucevei și a Cetății de Scaun a furnizat mereu acestui ținut rolul de centru de galaxie a culturilor, de centru de putere, sau de centru de atracție.
Suceava a aruncat mereu poduri către alte civilizații, continuând să o facă și în zilele noastre. Să ne amintim, bunăoară, dincolo de podurile simbolice, și de „mărețul pod acoperit de pe rîul Suceava între oraș și Ițcanii noi”, care nu mai există astăzi, dar care fusese făcut cadou Bucovinei și orașului Suceava de „Înalta noastră Casă Împĕrătească âncă din veacul XVIII”, după cum spune Animpodist Dașchevici încă de la 1899 într-o monografie tipărită la Tipografia lui Hermann Beiner. Din descrierea podului, reținem detalii privind o bijuterie a construcțiilor locale: „Podul avea ferești și lungime de 300 de pași, el era construit în mod artificial mai tot din lemn de stejar și fu aședat pe columne tari de peatră. Spre apĕrarea podului erau construcțiuni, de care se frângea gheața. Astfeliu se putea crede că podul va pute resista prin multe secule tuturor evenementelor, însă marele puvoiu din a. 1893 l’a rupt într’a 7. Iuniu la 3 ore după miedul nopții.” (știre confirmată și de Czernowitzer Zeitung, Numĕrul din 9. Iuniu 1893).
Suceava a fost, în istoria sa îndelungată și zbuciumată, vizitată de mulți împărați și regi, principi și voievozi, înalți prelați și personalități de vază, după cum însuși istoricul reține: ” Monarchi cu mare autoritate în Europa au cercetat Suceava.” În general, frumusețea, bogăția și poziția strategică a acestor locuri au determinat sentimente de posesiune celor ce le vizitau. Căci monarhii veneau, vedeau și doreau să cumpere sau să-și aproprieze în orice fel acest ținut. Nobilul Împĕrat Iosif II. a vizitat Suceava de două ori: în iunie 1783 și în 25 iulie 1786. În august 1817, a venit Împĕratul Francisc I. cu soția sa Împĕrăteasa Carolina. În 1394, pe vremea Voievodului Ștefan I al Moldovei, a ajuns la Suceava, cu multe dificultăți. Împĕratul Sigismund de Luxemburg, ce era la vremea aceea rege al Ungariei și care l-a îngenuncheat pe principele moldav. Documentele (Ureche. Letopisețe, I., p.165) arată în ce împrejurări a ajuns la Suceava în iulie 1476 însuși Sultanul Muhamed II., „vestitul cuceritoriu al Constantinopolei”, (după bătălia de la Valea Albă din Județul Neamț), care a ars fără milă târgul Sucevei, dar nu a putut cuceri Cetatea de Scaun. Tot Ureche povestește cum, cu armată imensă, a ajuns la Suceava și Soliman II, cel mai puternic Sultan pe care l’a avut imperiul otoman, și „cu această ocasie l’a pus Soliman II. pe tronul Moldovei pe Ștefan V. În locul lui Petru IV. Rareș, care picase în disgrația Sultanului și se retrase cu familia sa în Transilvania.”
La 1686, pe 4 octombrie, ajunge la Suceava pentru 14 zile (cit. Schmidt W., I.c.p 187.) și viteazul rege al Poloniei, Ioan Sobieski, cel care câștigase atâta glorie în anul 1683 la eliberarea Vienei de Turci. Istoricul menționează că „această expediție suceveană a regelui polon stă în legătură cu ideea lui favorită, de a cuceri Moldova și de a o preface într’un principat independent al familiei sale.” Cu aceste intenții a venit Sobieski în trei expediții în Moldova, în 1685, 1686 și 1691, pe durata domniei lui Constantin Cantemir (1685-1693).
Pe vremea când voievozii Moldovei aveau aici reședință, Suceava era „oraș mare, puternic și înfloritoriu [...] care se întindea spre apus spre Sf. Ilie cătră podul Arenilor, spre Șeptelici și Ițcani cătră podul Sucevei, ear spre rĕsărit cătră satul Lisaura”, iar cavalerul Constantin Stamati afirma undeva că „pe atunci, locuia la Suceava la o sută de mii de oameni și mulți oșteni de strajă; ear în jurul acestui mare oraș domnesc era tării, șanțuri și pălănci puternice, deosebit de cetățile zidite de lăturile lui, ce ocrotiau orașul ca nișce scuturi nevătĕmate, ...dacă dușmanii nu o găbuia cu jitnițele deșarte de pâne.”...

...Cuvinte și memorie de cronicari autohtoni sau crăiești. Citând cu bunăcredință adevăruri istorice indelebile. Dar acest discurs e în tonalitate diferită de cheia delirantului discurs totalitar-bolșevic cu care am fost sufocați timp de decenii și care încă ne mai este băgat pe gât de către unii maniaci ai apologiilor.
De Ziua Națională a României nu ar fi onest să ne gândim la o Românie abstractă, vagă și nedefinită, și care era substituită simbolic până nu demult de valori alegorice hiperbolizante, de propagandă și manipulare, care plac încă atât de mult politicienilor zilei și discursului lor populist.
Fiecare român are, totuși, România lui, în care își proiectează existența și unde încearcă să își facă o viață.
Ca cetățean autentic și sentimental al Sucevei, de Ziua Națională a României eu mă gândesc la Suceava mea. Aici m-am născut, aici m-am format, aici muncesc. Istoria de ieri a Sucevei, care este un ciob din istoria acestei țări, mă ajută mereu să văd unde îmi este locul în acest puzzle uriaș care este epopeea unui popor. Ciobul îmi arată și chipul meu, ca și pe acelea ale părinților mei, ca și pe toate celelalte, iar acest ciob plin de memorie și de respect pentru înaintași va coborî odată cu mine în pământul țării mele, alături de mama mea și de tatăl meu, de strămoși și de vecini. La mulți ani, oriunde vei fi și de oriunde mă voi afla, România mea!

Angela FURTUNÃ
Publicistă, scriitoare
Membră a Uniunii Scriitorilor din România
[email protected]
http://laurencejth.over-blog.net/