agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-02-18 | |
„A fost seară și nu mai voiam să se mai facă dimineață”. Cred că această parafrază ar descrie cel mai bine dublul eveniment de sâmbătă de la Sibiu. Expoziția de fotografie intitulată „Poeme” a artistei Alice Drogoreanu din Ploiești, a ridicat de acum un înalt standard al Galeriei de artă de la „Atrium”. Expoziția (cu vânzare) poate fi vizitată până în data de 14 martie. Fotografiile au fost aranjate încă de vineri seara, când galeria se transformase într-un adevărat atelier. Alice și-a așezat toate fotografiile în rame de sticlă oferind o foarte elegantă prezentare a lucrărilor sale. Sâmbătă s-au făcut ultimele retușuri, s-a rupt o agățătoare!, fugi după volumele uitate în cameră, fă lista cu titluri!, ai adus încărcătorul? (mai știi, Alice?). Dar toate s-au așezat curând în făgașele lor. Cert este că sâmbătă, pe pereții galeriei care prinseseră viață, 35 de fotografii mari (40/30 cm) în două săli, pline de vrajă, înșirau povești care își așteptau oaspeții. Brusc locul a devenit neîncăpător.
Doamna Olimpia Tudoran, critic și istoric de artă, a avut primul cuvânt în cadrul vernisajului. Doamna Tudoran, încă înainte de a ști că de fapt o poetă este cea care expune, văzuse în jur o expoziție poetică. Fotografii care „fiecare dintre ele ar putea să constituie subiectul unei poezii aparte”. O „poezie a fotoliilor tăcute, a pașilor care se pierd într-o zi de ploaie, a mâinilor care se află înainte sau după gratii, poezia zidurilor învechite”. Doamna Tudoran a remarcat că mai ales în ultimul timp „fotografia a primit noi valențe și a devenit competitivă cu artele plastice”. O fotografie care nu mai este un simplu clișeu, ci începe să comunice, și care, alături de artistul fotograf reușește să transmită ceva, devine o meditație ce relevă atât valoare emoțională cât și valoare artistică. Resimțind puternic emoția poeziei fotografiilor expuse, doamna Tudoran a caracterizat lucrările ca fiind o „fotografie a gestului nerostit, a unui anume moment, a unor anume obiecte cu anumite semnificații” care prin felul de a asocia elemente și de a reda fragmente, îndeamnă la meditație și induc anumite stări speciale. Alice Drogoreanu a vorbit cu elegantă modestie despre „poveștile” pe care le vede în spatele fiecărui lucru. De aceea „nici nu are importanță dacă vii cu un întreg sau cu o bucată, căci dacă omul este dispus să citească o poveste, o face din bucățica aceea”. Apoi ne-a invitat la un pahar de vin în mijlocul poveștilor și a poemelor sale. Pe lângă fotografiile expuse de-a lungul goticelor ziduri, atracțiile serii au fost însă și fotografiile „vărsate” pe două mese și pe care vizitatorii au început să le răsfoiască frenetic. După un respiro în mijlocul celor două săli de expoziție, una alb-negru, cealaltă color, a început seara de poezie. Restrângându-ne într-o singură sală, Alice a citit din foile cu poeziile sale, dar și din volumul „Mirosiți această femeie” apărut în 2008 la Cluj-Napoca. Și nu a citit doar ea, ci, în urma unui obicei deja împământenit al Serilor Artgotice, a „trecut” citirea poeziilor și altor persoane aflate în sală. O sală ce devenea din ce în ce mai aglomerată, încât eram nevoiți să aducem necontenit fotolii din încăperea alăturată. Al doilea cititor al serii a fost poetul sibian Mihai Curtean, autor al două volume deja apărute, care „a expus” dintre poeziile sale o selecție de câteva „poeme subrealiste”, selectate din volumul „jazz pentru moarte & co.”, publicat la „Vinea” București 2007, din volumul „camiku”, în curs de apariție la „Brumar” Timișoara, cât și un fragment din „flux” aflat în lucru, toate cele trei grupaje, distinct diferențiate atât stilistic, dar și ca modalitate de receptare din partea auditoriului.. La un moment dat, fumătorii cerându-și „dreptul la viciu”, în pauza iscată au luat naștere câteva discuții care au continuat apoi, la sfârșitul lecturii lui Mihai. Discuțiile au pornit de la dorința domnișoarei Mirona Ioana Tatu, regizor de film, asistent universitar la catedra de artă teatrală, de a citi și ea din textele lui Mihai. Despre cine este mai în măsură a citi poezia, autorul sau actorul? Care sunt diferențele dintre citire și recitare? Alice Drogoreanu a fost cea care a relansat o veche intenție a serilor artgotice, și uitată pe parcurs, aceea de a discuta despre modalitățile creației, despre inspirația poeziei și despre cine este adevăratul interpret al poeziei, autorul sau cititorul. Și pentru cine scrie poetul, pentru sine sau pentru cititor? Despre imagine și cuvânt, și despre cuvântul imagine. A fost interesant, ne adânceam tot mai mult în noapte, iar consumatorii de seară ai localului începeau să tragă cu urechea. Cred că în cele din urmă doar foamea, ancestral reflex ce ne-a amintit că nu suntem doar poeți, ci și oameni, ne-a făcut să ne desprindem încet încet din fotoliile devenite tot mai leneșe. Au urmat două zile în care Drogorenii au luat Sibiul la pas, din nou, mi l-au arătat și mie, locuitor al lui, am lansat blogul „Artgotica” de pe Wordpress, „asamblat” de ei într-o seară de pomină, care mă făcea țopăitor în ciuda oboselii, și în sfârșit, iată, reușesc și eu să scriu această cronică, mai târziu ca niciodată. Mai târziu, dar mai bogat cu niște prieteni. Galeria foto este realizată de Alice Drogoreanu. Alice Drogoreanu, Cătălin Neghină, Sandu Tarsia George Precup; Niu Herișanu; Cristina Voicu, Dan Herciu Andreea Drogoreanu, Mirona Ioana Tatu, George Igna Camelia Silea; Ioana Mălău, Niu Herișanu, Maria Cîrciumaru, --, --, Mihai Curtean; Olimpia Tudoran, Liviu Ciungan-Tudoran, George Precup, Camelia Silea Andrei Benedek, Liviu Ciungan-Tudoran, George Precup; Călin Sămărghițan Alice Drogoreanu m-a învățat un lucru: că un banal, grăbit, indiferent și poate plictisitor drum pe care îl faci în 10 minute, dacă îl vei face în 50, purtând o altfel de inimă în piept și un altfel de ochi pe undeva prin mijlocul capului, vei descoperi cu mirare o cu totul altă lume, care trăiește și ea din plin, desfășurat și sugestiv imediat lângă tine. Mulțumim Alice și Mihai, pentru seara oferită. Începând din luna februarie, amănunte despre "Serile ArTgotice" puteți găsi și aici: http://artgotica.wordpress.com/ |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate