Nu pot sa merg.Stau.Sunt inlantuit de o singura fiinta. Unica.Irepetabila.Perfecta.Ma duce gandul la ea tot timpul.Zi de zi.Secunda de secunda.Inima imi bate intr-o raspodie, doar pentru ea, dulcea mea agonie.De ce?De ce nu?Si totusi, de ce ma chinui singur?De ce refuz sa vad ca nu ma vrea...ca nu vrea sa ma vrea...Oare de ce?La naiba, ma pierd printre strazile ideilor...Merg pe strazi, sunt zgariat pe suflet, iar cicatricele apar si dispar, lasand loc altor rani si mai adanci. Toate pornesc de la ea pentru a ajunge tot la ea.Nu stiu ce sa fac, nu e nimic de facut. Totul e pierdut pentru mine.Tine la mine...doar ca la un amic. Nu e suficient...Eu...daca as fi pus in fata situatiei, as muri pentru ea.Oricum mor zi de zi, chinuit de un chin atat de banal si totusi atat de special.Si totul pentru ce?Pentru o jegoasa de cauza pierduta, pentru un nenorocit de sentiment care nu ma lasa in pace, care trece dincolo de limitele timpului. Nu inteleg...de ce sufar atat... e frustrant...toti au parte de mai mult, dar eu de ce nu?din cauza unei impresii false pe care o are despre mine. La naiba, esenta difera de aparenta, dar e prea oarba sa vada asta..Prea inrobita de complexe si de incapatanare.O vad peste tot, vis sau realitate, imaginatie sau realitate, dar ea nu ma vede nicaieri. si refuza sa isi dea frau liber sentimentelor, senzatiilor, imaginatiei....Ce e de facut?Nu stiu....asta e cea mai mare vina a mea