Am ajuns acasă la cîteva minute după ce Mihai plecase. De cum am intrat, mama mi-a spus:
- A venit Mihai, a fost aici. Nu a stat prea mult, trebuia să ajungă la Căpitănia Portului.
Avea un aer de vinovăție, i se citea pe față, ca și încercarea de a repara acest lucru, afișînd un zîmbet forțat.
- E un bărbat frumos !
- Sper că nu te-ai luat de el și nici nu ai avut o atitudine ce ține de formația ta profesională, ținîndu-i o lecție de viață...
- Am vorbit în general, am încercat să scot mai multe de la el, recunosc, dar nu am reușit. Nu era în apele lui !
- Ai devenit și ironică, acum ?
Mi-am aruncat cărțile pe masă și am ieșit, alergînd spre Căpitănie, unde speram să-l mai găsesc pe Mihai. L-am așteptat la intrare și într-un tîrziu a apărut. Cînd m-a văzut a început să se frece la ochi, parcă nevenindu-i să creadă că sunt eu.
- Ela, tu ești ? Măi, ce frumoasă te-ai făcut ! Aș fi putut trece pe lîngă tine, fără să te recunosc.
M-am aruncat în brațele lui, sărutîndu-i ochii, gura...
- Mi-a fost așa dor de tine, Mihai !

- Și mie, draga mea. În ultimul timp însemnam scurgerea fiecărei zile, iar ultimele, dinaintea atingerii uscatului, mi s-au părut nesfîrșite, încremenite...
- Acum ești aici și numai asta contează. Ești gîndul meu dezrobit de depărtare, simt că pot respira din nou. Mi se întîmplă prea multe dintr-o dată : pomii care au înflorit, păsările ce s-au întors purtînd pe aripi soare, marea care, iată, se domolește la picioarele noastre, amîndoi privind lumea, ce pare mai roză... Aș vrea să ne plimbăm pînă cădem rupți de oboseală. Am așteptat atîta primăvara...
Ne-am plimbat în ziua aceea pînă cînd apusul devenise doar o dungă de lumină roșiatică, apoi s-a stins și stelele au început să sclipească una cîte una...
Am plecat spre casă.
La despărțire, Mihai a scos din buzunar o cutiuță și mi-a dat-o , vizibil încurcat.
- O poți deschide acum s-au acasă, cum vrei tu.
- O s-o deschid acum !
Era un inel de argint, cu o piatră mică de smarald, ale cărei străluciri verzui păreau rupte din neliniștea mării.
- E foarte frumos !...
- Aș vrea să-l primești ca pe un semn, de revedere, de primăvară, sau de ..., în sfîrșit, poate fi de orice.
- ... de iubire, Mihai, așa vreau să fie. Îți mulțumesc, dragul meu, o să-l port tot timpul, de acum încolo.
-
-
-