Făt Bălai studia harta cu cetăți și stabilea itinerarii pentru zilele următoare. Citea cu voce tare ca să audă și Ileana Epursimova care nu mai isprăvea în baie.

- Uite-i jos! strigă deodată Făt. Au venit prietenii mei.
- Cine, mai precis?
- Omul cu ansa și Nicușoara.
- Ah! Iar vă puneți pe vorbit și nu te odihnești.
- O dată e concediu, ce naiba.

Deodată ușa balconului începu să se miște.

- Ia vezi, Fătule, că ți-a venit micul spectator.
- Intră, strigă Făt Bălai.
- Bună seara. Nu sunt Simion, sunt mama lui. Vroiam să vă invităm la grătar.
- Vai, ce drăguț, apare și Ileana din baie.
- Am observat că soțul dvs s-a împrietenit cu băiatul nostru.
- Soțul meu este excesiv de sociabil dar și foarte obosit. În concediul ăsta trebuie neapărat să se culce devreme... știți, de câteva luni este insomniac.
- Super! Când se face ora nouă, îi trimitem pe amândoi la culcare. Să se culce împreună cu Simion, pentru că ăsta micu’ nu doarme niciodată singur. Ce ziceți?
- Cum să nu. Așa-i Fătule că diseară te culci lângă Simion?
- Mda...
- Ce bine! Înseamnă că vom petrece până dimineață. O dată face omul treizeci de ani, nu?
- Așa este! decretă Ileana. În zece minute coborâm.

La grătar, Făt Bălai apucă doi mititei fierbinți și dădu peste cap un țoi cu palincă preparată de gazdă, adică de domnul Viorel. Dinspre pensiune se apropiau agale prietenii lui, Omul cu ansa și Nicușoara discutând aprins cu Marius și Viorica, alți locatari veniți din București. Masa pregătită de gazde era plină cu tot felul de eco-bunătăți, ca în vreme de criză. Marius după ce sorbi și el niște țuică dublu rafinată, începu să povestească pe unde au umblat în cursul zilei.

- Foarte greu am găsit carierele dacice. Am venit special pentru ele și le căutam deja de două zile prin satele din jurul Orăștiei. Astăzi, sus în munte, am dat de un moș de la care am cumpărat o sticlă cu lapte și niște prune. Moșul atât de mult s-a bucurat încât ne-a arătat drumul. Vai de capul nostru... trei ore am urcat pieptiș până la cariere, trei ore!
- Și ce-i acolo? întrebă Ileana Epursimova.
- Vreo zece munți plini cu piatră pentru cetate. Sute de blocuri așteaptă să fie luate și duse spre cetăți. Cineva a sculptat acolo un cap de dac, o daltă și un ciocan. Știți cu cine ne-am mai intâlnit?
- Cu dacul liber, își dădu cu părerea domnul Popescu, tatăl lui Simon.
- Nu, cu Bamby, spuse Marius. Un căprior care ne-a așteptat să ne apropiem, apoi a lătrat de două ori și a fugit. L-a filmat Viorica. Așa... abia după ce se termină carierele apare și drumul de centură pe care circulau carele cu pietre. De aici coborau toate drumurile către cetăți. De-aia nu puteau fi descoperiți dacii, pentru că circulau numai de sus în jos.
- Știi ce zice ansa mea? mormăi prietenul lui Făt Bălai. Că dacii nu au fost niciodată învinși de romani.
- La fel spunea și bătrânul, confirmă Marius. Romanii au trimis în Dacia doar cur...
- Marius! îl atenționă Viorica. Este un copil aici, arătă ea spre Simion care era numai ochi și urechi.
- Romanii au trimis în Dacia doar femei de consumație. Veneau carele romane pline ochi cu femei care erau plasate pe centură. Le lăsau seara și le luau dimineața. Asta a fost adevărata colonizare, așa a luat naștere poporul român.
- Discutabil, se simți lezată doamna Popescu, mama lui Simon.
- Vă repet, doamnă: dacii nu puteau fi învinși pentru că nu puteau fi găsiți, sublinie Marius. Mâine o să vă duc la cetatea Blidaru să facem o demonstrație simplă. Și nu uitați că societatea romană intrase deja în declin, trebuia urgent să se corcească pentru a supraviețui. Și cu cine? Cu tracii, normal. Popor de bărbați puternici.
- Și ansa mea tot așa spune: românii au tată dac și mama romană.
- Exact, domnule. Tată agricultor și mamă de consumație... așadar se confirmă teoria că dacii au colonizat romanii și nu invers. Iar mâine, la Blidaru, o să demonstrez teoria...
- Dar ce sunt alea mame de consumație? se auzi vocea subțire a lui Simion.

Nu răspunse nimeni... și cum se făcuse deja ora nouă, Făt Bălai trebuia să se retragă în cameră să-l culce pe ăla micul și să adoarmă și el. Asta în plină petrecere, când grătarele sfârâiau cu fripturi, discul clocotea cu cartofi și slană afumată, vinul, berea și mai ales tortul erau încă la frigider.

- Fătule, mergi dragă, că-i nouă.
- Mai vreau să ascult... și apoi încă mi-e foame.
- Dragă, nu-i bună mâncarea noaptea. Crește colesterolul și apoi ești atât de obosit de pe drum. Drege-te și tu cu somnul, că mâine dimineață urcăm la cetatea Blidaru.

Așa se face că Făt Bălai și Simion Popescu au pornit agale spre pensiune. Mergeau cu mâinile îndesate în buzunare, supărați ca după o pedeapsă primită pe nedrept.

- Nenea Făt Bălai?
- Mda.
- Mie nu îmi este somn. Trebuie să mă faci să râd, să-mi spui niște povești ca să adorm.

În cameră s-au schimbat în pijamalele și s-au băgat în pat. Nici n-a stins bine lumina Făt Bălai, că se auzi un plâns subțire.
- Ce faci, Simion?
- Ce să fac, plâng că mă culci. Spune-mi o poveste...

Și Făt Bălai începu să vorbească, să povestească despre serviciu și despre stress, ținea cuvântări, se mișca prin pat, gesticula nervos, îl arăta cum îl strângea el de gât pe balaurul cu șase capete care conducea compania. Mai târziu aprinse veioza și începu să îi prezinte figuri complexe de dans oriental învățate la Sofia, trecu la tehnica cancan-ului de la Săpânța, apoi la luptele sumo din Ghencea. După miezul nopții au exersat împreună privirile de agățat fete pe categorii de vârste. Peste încă o oră, Făt Bălai începu să cânte melodii de munte.

- Nenea Făt, dar eu tot n-am înțeles cum au trimis romanii femei de consumație atunci când au cucerit România.
- Nu România, Dacia a fost cucerită, îl corectă Făt Bălai și se așeză pe marginea patului.
- Și ce sunt alea femei de consumație?
- Adică sunt consumate, ce să zic... Există femei secretare, femei tractorist, femei consumate și așa mai departe.
- Mami este și ea consumată?
- Nu este, cum să fie...
- Deci numai femeile romane erau consumate.
- Doar ele.
- Și ce făceau pe centură?
- Se dezbrăcau.
- Doar atât?
- Atât.
- Nu erau și romani de consumație?
- Nu, doar femei romane.
- Mărfă!

La ora trei din dimineață toată lumea s-a întors la pensiune cu mare chef mare. S-au oprit sub balconul comun și s-au apucat să-l strige pe insomniac pe cele mai variate tonuri:
- Fătule! Făăt Bălai!! se distinse glasul bine-dispus al Ilenei Epursimova.
- Ansa mea zice că ăștia nu dorm...
- Fiu de dac, coboară jos...
- Măi, Făule! Vino, măi, să bei o țuică, ai dormit destul. Măcar în concediu să ne distrăm și noi, că în rest... Hai, că în zori ne învață Marius istorie aplicată! Mergem la Blidaru, dragă!