Astăzi este luni și zi de întâi. Mihai spunea că toți căutăm sau așteptăm un"luni zi de întâi" să ne putem face ordine în viață, în casă și în sertare. După toată oboseala drumului și emoțiile trăite în casa de la mare, mi-a venit ciclul. Testele de sarcină mă priveau cu reproș, aliniate pe măsuță. Am îmbrăcat halatul lui Mihai și mi-am făcut singură cafeaua. Copii vor intra în vacanță. Cornelia a coborâ cu chef de discuție și m-a întrebat dacă mă simt bine. Da, mă simțeam bine. Am băut cafeaua și am citi hârtia mototolită, aruncată de Mihai, lângă mașina de scris.
"Când va veni din nou un luni și zi de-ntâi pe lume
Eu n-oi mai fi decât o urmă de cenușă.
Tu, i-ați biletul"numai dus"și sub descânt de rune
Să pleci, fără regret, dar lasă cheia- ușă.
Nu-ntoarce capul să mă vezi, voi fi cu tine,
Un abur cald și roz născut din trunchiuri de okume.
Vei regăsi răspunsul cu aldine
Când va veni, din nou,un luni și zi de-tâi pe lume."
Urmau câteva încercări de continuare și atât. Am stat puțin pe gânduri dar spiritul existenței lui mă făcea să nu mai amân deciziile.Pe stilul lui, pe spatele hârtiei, am înșiruit o sumă de activități,separând ce e urgent de ce este important, având grijă să nu omit ceva. Am luat micul dejun, am sunat-o pe Iuliana rugând-o să vină cu fiica ei cea mare, cât mai repede cu putință, la București, apoi am fost la medic. Analizele erau bune, cu excepția nivelului de calciu și magneziu. Am luat rețeta și am cumpărat cele recomandate. M-am decis să plec în America. Cu toată ora nepotrivită, i-am sunat pe copii și le-am spus că vom veni la ei. L-am rugat pe George să mai trimită Sandei niște medicamente și am plecat la serviciul pașapoarte. În curte era un câine uriaș și negru. Pe loc, am decis să-l luăm și pe Baloo. Funcționarul, scorțos, mi-a explicat că va fi foarte greu să iau și câinele, că pentru a-l trece pe Adam pe pașaportul meu va trece destul de mult timp și tot felul de alte piedici viitoare. Am ieșit cu hotărârea de neclintit de a pleca toți trei, cât mai repede cu putință. L-am sunat pe Robert. Cu o mirare nedisimulată,"Robert cel mare" m-a întrebat cu ce mă poate ajuta. I-am spus, fără ocolișuri, ce probleme am cu plecarea. Ne-am văzut în oraș, i-am dat toate actele și datele pe care mi le-a cerut și mi-a promis că totul se va rezolva cu rapiditate. M-am oprit la o agenție loto. Numerele de pe biletul rămas de la Mihai erau aceleași numere pe care le jucase cu zece ani în urmă. Am rugat oficianta să-mi scrie numerele de la extragerea la care participase biletul acela. Am aruncat o privire piezișă și voit neatentă. Numerele 17 și 7 erau și în lista celor extrase. Pentru o clipă, m-am temut că va fi câștigător. Am pus biletul de loto și notița cu numerele extrase în geantă. Am ajuns acasă. Adam era la parter jucându-se cu Baloo, Cornelia citea la lumina unei veioze... Am urcat și am rămas cu privirea pe geam. Zăpada se așternea într-un strat din ce în ce mai gros. Mai erau câteva ceasuri până să apară Iuliana, așa că, am plecat la Snagov. Totul era neatins. Am pornit centrala și m-am plimbat prin casă. Am umplut o geantă cu hârtiile și sculele lui Mihai, am oprit focul, am încuiat și am plecat acasă. Iuliana, împreună cu fiica ei, domișoara avocat, mă așteptau cu câte o cafea aburindă.
Le-am spus că doresc să vând cele două case, mașinile și că nu mă descurc cu actele. Fata a dat telefon unei prietene, notăriță, și au stabilit să ne vedem a doua zi la notar. Ne-am luat rămas bun și ele au plecat. Cornelia mă privea derutată.
"Vii cu noi în America?" am întrebat-o direct, fără ocolișuri. A rămas pe gânduri. Într-un târziu, mi-a răspuns că nu poate pleca din țară. Baloo stătea în apropierea ușii, culcat pe covor, cu ochii întredschiși. L-am chemat pe Adam și l-am luat în brațe. Am început să-i povestesc despre viața mea cu tatăl lui. Cornelia s-a depărtat cu discreție și eu am depănat amintirile mele despre și cu Mihai. Șirul poveștii a fost întrerupt de telefonul lui Robert.
"Doamnă, mâine la ora zece, mergeți la biroul pașapoarte și spuneți că... v-a trimes domnul Mihai. Actele vor fi gata și pentru dumneavoastră, și pentru copil și pentru cîine."
Am rămas mută. Am mulțumit și , după ce am închis, m-am tot întrebat despre care " Domn Mihai" este vorba.
Adam a priceput că vom merge în America și l-a cuprins o bucurie de nestăvilit. Avea s-o revadă pe Eva, pe Ioana, pe George. Am telefonat la agenția de bilete și am rezervat biletele de avion. Mă încercau sentimente contradictorii, atât de bucurie, cât și de tristețe. Adam trecuse, aparent ușor, peste vestea morții tatălui său. A privit urna, a sărutat-o, și inainte de a pleca la culcare și-a luat vasul de pământ, amnarul și o piatră albastră. Am căutat lucruri de îmbrăcat în călătorie, am sortat hârtii de-ale lui Mihai, cartea de călătorie. Din carte s-au strecurat biletul de loto și peticul cu numerele extrase.
1, 2, 3, ...5, 6. Ieșiseră, din nou, toate cele șase numere.
Am rugat-o pe Cornelia să coboare. Am rugat-o să aducă două pahare și o sticlă cu vin. S-a așezat, cuminte, cu mâinile în poală, parcă speriată. Am turnat vin în pahare, m-am ridicat și m-am așezat pe vine lângă scaunul ei. Plângeam așezat, resemnată. I-am povestit, pe scurt, istoria primului bilet de loterie și viața mea lângă Mihai. Apoi, i-am înmânat biletul și i-am spus că acesta este cadoul lui Mihai de dincolo de viață. A protestat spunând că suma este mult prea mare.
"Cu banii vei putea avea grijă de tine și de toți copii pe care vei dori să-i ajuți."
A luat biletul și a urcat neâncrezătoare.