agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1455 .



Monolog
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [sadwanker ]

2010-03-12  |     | 



- De ce trebuie să mă raportez întotdeauna la câinii aceștia masturbatori ce-mi latră mie pâinea de zi cu zi? Unde ar trebui să-mi caut liniștea dacă nu printre absorbanții lumii moderne și mondene? Dacă acesta ar fi răspunsul, nu ar fi cu putință să mă izolez fonic de cruzimea faptelor de care mă lovesc zile întregi fără a mă gândi la cel ce nu are acest privilegiu. Căci cel mai bun mod de a sublinia prostia celor din jurul tău este acela de a trăi zi de zi, umăr lângă umăr cu impertinenții zilei de mâine.
Viața nu mai ia în calcul nimic, doar rămășitele vidului : conceptele despre credință și libertate. Roadele noastre stau în puterea divinității supreme raportate tot timpul la cruciada materială. De câte chinuri măgulitoare are nevoie omul labil ca să-și amintească în fiecare zi de tortura de a exista? Răspunsul e prăjit de colcăiala simțurilor noastre frivole și rigide, ignorante fără măsură, trase pe roată de orgoliul viziunii înlănțuite în dansul ororii transsexuale.
Creștem în puteri și în mărinimii ca niște negi nedoriți în palma. Universul nu ne cere asta și ne găsește întotdeauna sub nivelul mării. Convulsiile noastre tăvălesc la propriu regiunile mediocre în care ne vom odihni la un moment dat leșul. Căci dintre toate relele bine cuvenite, doar faptul că trăim și sperăm la un viitor tămăduitor ne aduce la senzația nemuririi. Suntem doar secreții, toxici prin devenire, suferinzi prin excelență. Mirarea mea stă acum doar privind chipul unei fecioare aflate în fața primejdiei carnale.
- Așadar, mă voi târî și eu printre podoabele creației ca un lepros, fără speranță, dar cu dorința macabră de a infecta deliciul de care am parte. Pentru că doar așa chinurile indiferenței vor ști că cimitirele nu s-au inventat doar pentru coșciuge scumpe.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!