- Rodica, lasă, dragă, cartea aia deoparte! Uite, vezi c-am avut dreptate? Nici vorbă de ploaie. Soare, aer, verdeață, trei cartoane de mititei și noi doi în colțișorul ăsta minunat. I-auzi cum ciripesc păsărelele...
- Nu ciripesc, Nae, croncăne. Unde-ai văzut, tu, ciori să ciripească?
- Lasă, dragă, ciorile-s cu treaba lor, uite colo, niște vrăbiuțe. Vreascuri uscate să căutăm și-un cântec vesel să cântăm, tra-la-la...
- Vaaai, Nae, vai, nenorocire!
- Nu-mi spune! Ai uitat micii!
- Nae, nenorocire îți spun! Cât e ceasul?
- Să tot fie trei, până-am făcut plinul, până am urcat dealul, până-am coborât valea…
-Trei... și data, ce dată e azi?
- Trei, trei august, prima zi de concediu, dragă, ai uitat? Ce ți se întâmplă? Te-ai lovit la cap, ți-a intrat ceva în ureche?
- Năicăăă...
- Au! Nu striga, dragă, sunt aici. Uite, cu-cu, cu-cu! Mă vezi?
- Vine, peste jumătate de oră, vine!
- Eram sigur! Ai chemat-o pe maică-ta!
- Asteroidul vine, Nae! Ne găsește...
- Ei, cum o să ne găsească, dragă, n-am spus la nimeni unde plecăm.
- Ne găsește, Nae, ne găsește și-n gaură de șarpe, nu pricepi?
- Nu.
- Nae, ce e un asteroid?
- Pe mine mă întrebi?
- Pe tine, mai vezi tu alte anima viva, pe aici?
- M-am săturat! De când ai fost la soră-ta în Italia, nu faci decât să mă jignești...
- Nae, n-avem timp de orgolii, asteroidul ăsta e pe traiectoria pământului și-o să-l lovească fix peste douăzeci și cinci de minute, înțelegi?
- Ete! Da', de unde știi tu, dragă, ce-o să facă asteroidul. Vă-ntâlniți?
- Asteroidul ăsta e un bolovan, Naeee! Ai ochelarii? Ia, citește aici!
- Ce să fac dragă cu ochelarii, la grătar? C-am zis și eu, mă duc: servesc o bere, mănânc un mic, aer curat, scot bancheta de la mașina și trag un pui de somn,...
- Bine. Îți citesc eu, ascultă: ” Familiile de asteroizi se nasc din ciocnirea unui asteroid gigantic cu o planetă sau cu alte corpuri ceresti. Daca, de exemplu, asteroidul-părinte se ciocneste de Jupiter, copiii sai, numiti geoasteroizi, vor bombarda Luna si Terra, cu efecte devastatoare, în circa 2 milioane de ani...”
- A, păi vezi, ehe, ce atâta grabă?
- Păi tocmai aia e, Nae, c-a trecut.
- Să fie sănătos atunci!
- Timpul a trecut, Nae, timpul. Astăzi, la ora trei și treizecișicinci de minute, se împlinesc exact două milioane de ani de la ciocnire și-un copil din ăsta va ciocni pământul.
- Pfui, drace! Dacă asta nu-i ghinion atunci, ce-i? Scap de soacră-mea, de cumnată-miu, de Lică, de datorii la bloc, vin să servesc și eu o bere și să mânânc un mic, exact, după două milioane de ani.
- Of-of, ce nenorocire!
- Nu plânge, Rodico, nu plânge... poate nu e adevărat...
- E adevărat, au spus și la Otv, Nae.
- Serios?
- Da, îl așteptau să intre în direct, ca pe fantoma Cătălina.
- Ei, păi vezi? Fantoma n-a venit, n-o să vină nici asteroidul, nu-s serioși.
- Dar ce vină are domnu’ Dan, dragă, fiecare e liber să facă ce vrea, nu te poți băga peste liberul arbitrul al nimănui!
- Păi și asteroidul ăsta are?
- Ce să aibă?
- Arbitru’ de ăsta ...
- Păi, de unde să aibă, doar vine din spațiu, n-are.
- Asta înseamnă că se duce la emisiune?
- Știu și eu! E un bolovan, Nae,
- Și ce? N-ai mai văzut bolovani la televizor?
- Ei și tu acuma!
- Ș-apoi unde e Bucureștiu’ și unde-s Cocorăștii? Dacă se duce acolo, nu poate să ajungă aici. Oricât o fi el de asteroid, nu poate fi în două locuri deodată! N-am dreptate?
- S-ar putea să ai...
- Sigur că am! Știi cum se zice: morții cu morții, bolovanii cu bolovanii dar micii fără muștar și bere, n-au niciun chichirez. Hai, să facem repede focul, mâncăm și deseară ne uităm la reluări să vedem care-i treaba cu asteroidul.
- Poate nici n-o să cadă, mai știi?


Până in acest punct, ascuns in spatele unui stejar, asteroidul Aphophis trase cu ureche la conversația celor doi. Apoi, bruc, c-un scurt moment de rotire în jurul cozii și o motivație cu siguranță mai mare decât forța gravitațională, Aphophis o zbughi spre înaltul cerului, acolo, de unde venise.

Nu vom ști niciodată ce l-o fi făcut să-și schimbe traiectoria, nu vom ști nici dacă a plecat să-și caute liberul arbitru sau sufletul pereche dar putem consemna în aceste rânduri, un lucru cât se poate de clar: omenirea a fost salvată de doi români, trei cartoane di mititei și-o navetă de bere.
Eh! Câți alți eroi neștiuți n-or fi printre noi!