În magazia Eleonorei se găseau următoarele obiecte: Un balon umflat pe nume Barosso, o minge numită Angela și un cauciuc pe nume Sabrosso. Erau acolo din vară și nimeni nu știa ce conflicte acute erau între ele. Toți erau niște umflați de abundență și stabilitate dar aveau multe orgolii legate de spațiul unde existau. Balonul Barosso avea un spațiu de 2m, mingea un spațiu de 3m iar cauciucul de 5m. Toți aveau pretenții la terenul vecinului său, căci Balonul avea pretenție la spațiul ocupat de minge iar aceasta la cel ocupat de cauciuc. Balonul Barosso le spuse răspicat:
-Mi-ați furat din aerul meu cel bun, sunt umflat dar aici mă sufoc. Sunt negru de supărare, tun, de atâta nesimțire pot să fac într-o zi...poc!Am pe cap o dilemă că sunteți mincinoși. Mă săpați pe la spate ca niște lași. De invidie amândoi sunteți roși. Niște grași , niște puturoși. Mă considerați că sunt marionetă, dar nu știți că sunt deștept, am prestanță. Aici în magazie eu sunt vip, o vedetă. Mingea asta este o proastă, nu prezintă nici o importanță. E mai tare decât mine, dar are dureri de cap. Să vă înjur acum îmi vine, de voi eu precis nu scap.
Mingea Angela îl opri din acest discurs agitându-se, le spuse:
-Tot te umfli măi baloane, ești mai tânăr . mai frumos. Nu îți ajunge zona? ai doar toane, aici ești un nimeni, nu ești un boss. Șef nu poate fi nici cauciucul ăsta care se crede de firmă. Eu vă știu care vă este trucul, sunt minge de footbalist vestit, nu sunt o infirmă. Măi vecini fiți mai cu atenție, trebuie să fiți mulțumiți cu locul vostrul. Eu aici nu am nici o pretenție, îmi știu valoarea pe lume, costul. Asta este locul nostru, nu poți să îl revendici, poți să îl ocolești. Când vine cearta aceea, monstrul, bine atunci tu nu mai gândești.
Cauciucul Sabrosso:
-Suntem din același aluat, amici, balon, minge și eu un cauciuc. La minte avem iar niște pitici, să avem mai mult teren , ca la balamuc. Nimeni nu rămâne veșnic, nici aici și chiar nicăieri, dar pe lume dacă ești calic din inventar îți lipsesc primăveri. Cel mai tare să ocupe zona , fie balon, cauciuc sau minge. Din laborator să vină clona căci ispita la păcat pe toți ne împinge. Eu am răbdare, am limită, vedeți asta clar, vedeți deschis. Degeaba migea cea de firmă se agită, vedeți acum ce eu am decis.
Dăm cu zarul toți trei, cine are numărul cel mai mic, pleacă. Să nu fiți falși, farisei că vă dați foc azi la cracă. Balonul a dat 2 și 1 și a fost nevoit să părăsească magazia. Au rămas mingea și cauciucul ca să își revendice pretențiile lor zonale. Într-un colț retras al magaziei se găsea un cui ruginit și vechi. Acesta se numea cuiul Nuțu și îl stima pe balonul Barosso. Pe ceilalți doi nu putea să îi sufere și în dimineața următoare îi înțepă pe aceștia, terminându-i definitiv. Îi privi nepăsător pe cei doi muribunzi și le spuse ironic:
-Cel mai tare are puterea,eu sunt un cui solid de oțel. Sincer acum nu am ce mai cere, voi pe lumea asta nu mai aveți nici un țel. V-am înțepat direct în cap, pe Sabrosso și pe mingea cea înfumurată. Ne necaz zău că nu crap, ei au făcu-o mult prea lată. Sunt un cui ruginit dar sunt poet,
am un far direct în frunte. Asta este al meu secret, lumea nu poate să mă înfrunte.