agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-05-06 | |
Nea Gicu instalatoru' o iubește pe Rozica de la Personal. În secret. Nu știe de ce și nici nu vrea să afle. Dar o iubește. O soarbe din ochi de trei ori pe zi, dimineața la pontare, la prânz la automatul de cafea și la 3 jumate când sună sirena de plecare din întreprindere. De visat o visează mai des. Cam toată noaptea, zilnic. Chestie care-l zăpăcește. Azi, nea Gicu a uitat să-și ia chiloți pe el din cauza zăpăcelii. Și tot azi, ca să vezi drăcia dracului, nea Gicu a mâncat la micul dejun cereale pentru prima oară-n viața lui. Lucru care, asociat cu o cafea și un Prigat, nu prea i-a fost pe plac conservatorului său stomac așa că nea Gicu, după prima sorbire din ochi a Rozicăi, s-a mutat la baie. La fete, că e mai curat. Nea Gicu nu poate sta pe orice ramă de WC în pofida faptului că are doar zece clase și a crescut la orfelinat. Așa e el, mai fin. Fundul, nu nea Gicu. Azi e ziua cu ghinion pentru el. Pentru amândoi, de fapt. Fund și nea Gicu, la unison. După a treia vizită la camera unde și regii intră singuri, nea Gicu își dă seama că s-a terminat hârtia igienică. Din cauza lui. Sau a cerealelor cu suc și cafea, nu e sigur. Plin de un neobișnuit instinct de conservare, decide să iasă din impas folosind chiuveta. Realizează, cu pantalonii de salopetă într-o mână, că ușa nu are încuietoare și atunci aplică metoda Bruce Lee de asigurare a intimității: un picior la chiuvetă, celălalt abil întins și proptit să nu intre cineva. Prins în vâltoarea apei calde dorsale, atenția îi pleacă o secundă cu sorcova. Piciorul din ușă se relaxează. Și atunci intră Rozica val-vîrtej. Și ea și Nea Gicu rămân blocați. El cu ochii la privirea ei ieșită din orbite, ea la tabloul răscăcărat cu de toate atârnînd la marginea chiuvetei. Și eu te iubesc, Gicule, aude Rozica în forul ei interior un glas și-l lasă să-i iasă pe gură. Dar nu găseam momentul potrivit să mă declar.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate