M-am trezit la trei și zece deși aveam întâlnire cu doctorul la nouă și jumătate. Nu m-am întrebat de ce e beznă și nu se aude nimic pe afară, nu iau în seamă asemenea detalii nesemnificative ale vieții. Am făcut duș cu ochelarii la ochi și m-am bucurat că totul e așa de clar, de luminos, deși becul din baie e chior. Am luat din fugă, ca mic dejun, trei felii de pepene și patru lingurițe de miere plus un pahar de bere, mi-am luat haina îmblănită și ghetele, n-am băgat în seamă avizul de pe facebook cum că Sorin, azi vei avea soare și o temperatură de treizeci de grade și am plecat. Ghinioanele se țineau lanț, mașina nu numai că n-a pornit, dar nici măcar nu mi-a intrat cheia în contactul Audi-ului vecinului deși seamănă foarte mult cu Honda mea. Am vrut să iau taxiul și era să mănânc bătaie, șoferul dormea dus, mai avea trei ore până să intre în schimb. Mi-am băgat picioarele în vizita la doctor, era clar că nu era o zi potrivită să ies din casă, așa că am stat toată ziua pe WC. Mă enervează că nici Coelho, nici Paler sau Poptamaș n-au zis vreodată că pepenele cu miere și bere aduce ghinion. Nu mai sunt scriitorii și filozofii de altădată...