Îmi amintesc de ea ca și cum ar fi ieri, deși au trecut mai bine de douăzeci și șapte de ani. O chema Ștefania și era sora mult mai frumoasă a unei foste iubite. Apropiații o numeau Fanny, chestie care, în mintea mea, o făcea și mai sexy. Avea ea ceva special, dincolo de corp și chip, ceva în genul Lolitei lui Nabokov, un copil teribil de erotic care după ce te ardea cu privirea, te întorcea pe toate părțile cu vorbele.
Fanny nu avea nici șaptesprezece ani când m-a căutat acasă în acea vară, după miezul nopții. Încă stăteam cu părinții. M-a trezit mama bătându-mi la ușă, măi, te caută o fată. Pe mine fetele nu mă căutau nici ziua, darămite noaptea, de acolo venea surpriza din ”măi”-ul ei, altfel niciodată folosit. Fanny stătea la ușa apartamentului obosită și cu un soi de rucsac de rafie la umăr. Venea de la mare cu gașca și, cum locuia într-un sat de la periferia Piteștiului meu, nu avea autobuz până după răsăritul soarelui. Pot să stau la tine?, m-a întrebat cu ochii și cu frumusețea ei de Lolită. Am îngăduit imediat ca un bărbat normal care se pomenește în miez de noapte, și nu în vis, cu o splendoare autoinvitându-se în patul lui, chiar dacă nu din motive de atracție. Cum ai știut unde stau?, am întrebat-o în timp ce se dezbrăca în spatele meu. Iulia mi-a arătat odată, când treceam pe aici, mi-a zis și s-a băgat în pat. S-a întins cu spatele la mine. M-am întins și eu lângă ea și o priveam, o moviliță cu suflet căreia îi simțeam mirosul, era ceva ce, credeam eu, miroase și un lup în apropierea căprioarei. Mă excitasem. O vedeam cu ochii minții așa cum era ea în lumina zilei, frumoasă de pica și atractivă peste măsură. Nu dormi?, am auzit-o. Nu aveam aer. Cu Iulia, soră-sa, nu mă culcasem niciodată, fusesem o pereche de romantici îndrăgostiți de teatru și film, chestii care ne mâncau toate fanteziile și poftele. Nu, nu dorm. Atunci i-am simțit mâna în pijamaua mea în care scula îmi stătea să explodeze. Mi-a cuprins-o ușor și tot ușor mi-o freca, lent. Am închis ochii și am întins mâna. Fanny era doar în chiloței. Nu aș fi înaintat mai încolo de șold dacă nu mi-ar fi zis hei, m-am umezit. Am verificat, era udă de parcă făcuse pe ea și atunci a început să respire profund și lasciv ca o actriță porno. Efectiv m-am urcat pe ea și am avut-o cu toată pofta pe care o poate avea un bărbat jucat pe degete de o femeie mai bine de un an de zile. Ca prin vis am auzit-o zicând ceva de atenție sau ieși acum dar nu am ținut cont, am inundat-o la fel de fericit cum ea mă trăgea de fund să intru mai tare, mai mult, mai repede...
De patru ori am avut-o pe Fanny în noaptea aceea. Prima mea noapte de amor adevărată, cu fumat la geam în pauze și cu săruturi peste tot, reciproce. Îmi amintesc că răsăritul ne-a prins pe covor, sleiți. Am condus-o la ușă înainte să mi se trezească familionul. Mi-e teamă, mi-a zis. Să mai vii, i-am răspuns. Ne-am sărutat. Nu aveam s-o mai văd niciodată. Ștefania Stancu, Lolita mea pe nume Fanny a murit în duminica următoare, izbită de o Dacie pe trecerea de pietoni după ce coborâse din stația de autobuz din spatele blocului meu. Venea să mă vadă, poate să mi se ofere iar. Soră-sa avea să-mi spună ulterior că Fanny i se confesase. Îmi place Sorin și vreau să fiu cu el mereu. A reușit: de douăzeci și șapte de ani e cu mine în fiecare zi și va mai fi atâta timp cât va dori.