E o noapte mai neagră decât masca asasinilor orientali. Foarte aproape se aude un strigăt de groază apoi o împușcătură care-l reduce la tăcere. Niciuna dintre ferestrele noastre nu s-a deschis, cu toții tremurăm înauntru abținându-ne să fim martorii unui fapt care ne-ar putea aduce necazuri mai târziu. O mașină pornește și se pierde la prima curbă cu încărcătura ei de moarte. La colț, cineva agonizează într-o baltă de sânge. In jurul lui, sutele de vecini vinovați încercăm în zadar să adormim. A fost rândul doamnei F. de la numărul 14 să ne aducă în vieți o frântură din cartea polițistă pe care o citește. Mâine urmează cartea puștiului de la numărul 72, e o carte de colorat și vom vedea totul în roz, sperăm. Poimîine e rândul meu. Citesc "Cel mai iubit dintre pământeni" pentru a patra oară și, deci, toți vecinii vor afla că dacă dragoste nu e, nimic nu e.