agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-02-01 | |
Pe dinafară era omul cel mai cuminte și mai bun: fugea până și de berea fără alcool, își ținea respirația când mergea în spatele unui fumător, când auzea de sex își făcea șapte cruci cu limba în cerul gurii, își ferea privirea de femeile în minijup și de cele cu decolteuri prăpăstioase, saluta toți necunoscuții de pe stradă, dăruia flori o dată pe săptămână femeilor de serviciu de la bloc, ajuta bătrânii să traverseze bulevardele, adăpostea câini maidanezi până îi făcea bine și era nelipsit de la slujba de duminică din cartier. Pe dinăuntru, însă, colecționa asasinate, băga în el heroină la greu și o trafica, viola tot ce prindea în satele limitrofe orașului de reședință și spărgea bănci, firme de mafioți, birouri de avocatură oneroase și cabinete dentare la fel. În zilele libere recita Esenin, participa la reuniunile cercului de rebusiști, planta cactuși în balcon și strângea gunoaiele de prin parcuri. Prietenul lui cel mai bun, detectivul de la Capitală, îi povestea despre cel mai căutat infractor al țării și îi cerea sfaturi la un ceai de mușețel pe terasa din colțul spitalului "Fericirea". El îi desena detectivului pe șervețele ieftine trasee imaginare ale ucigașului în serie, planuri fictive ale băncilor cele mai prospere, profiluri psihologice de violator și hărți ale traficanților de droguri din estul continentului. Se despărțeau cu greu după miezul nopții și-și promiteau o nouă întâlnire cât de curând. Treizeci și șase de ani le-a durat prietenia. Mai zilele trecute, detectivul a ieșit la pensie și nu i-a mai cerut nimic iar el, întristat de teribila schimbare a celui mai bun prieten, deprimat și debusolat, l-a părăsit pentru totdeauna. Terasa din colțul spitalului "Fericirea" a dat faliment, bătrânii nu mai traversează bulevarde în siguranță, femeile de serviciu duc dorul florilor, gunoiul zace prin parcuri iar cercul de rebusiști și-a anunțat închiderea. Viața e o porcărie iar noi suntem ca viața, cum ar fi spus Cioran sau Nietzsche dacă ar fi băut ceai de mușețel cot la cot cu detectivul de la Capitală și prietenul lui pe terasa din colțul spitalului "Fericirea", atunci când aceasta duduia de succes. Ieri, la rubrica de evenimente a gazetei din județ s-a scris despre un detectiv pensionar care s-a aruncat în fața trenului iar două pagini mai încolo, la mondenități, un redactor se văita că nimic nu mai e interesant în urbe.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate