Poate că respingi inconștient deoarece ai fost respinsă, la rândul tău, de cineva drag, iar faptul acesta se reflectă îngrozitor de dureros atunci când abandonul vine din partea unei ființe prețioase. Nu există ideal sau etalon care să ne corecteze lucrurile sufletești, dar există înțelegere. Comprehensiunea faptelor tale mă determină să-ți înțeleg respingerea și neîncrederea răspândită de cei care ți-au cultivat slăbiciunea.

Nu te supraevaluez, ești extraordinar de talentată. Harul tău este acela de a mângâia suflete pe care nici măcar nu le cunoști. Încerc să-ți arăt partea frumoasă a ta ca să-ți recapeti încrederea, care de altfel e străină și de mine. Nu știu dacă îți amintești când îți spuneam că: "Întotdeauna am crezut că timpul vindecă răni." Adevarul este că durerile nu fac decât să ne motiveze, înțelegând greutatea faptelor noastre.

Viața m-a înzestrat cu indoială, iar pe tine poate doar cu altruismul omului liniștitor. Nu mi-am pierdut speranța, învățând și apreciind oamenii deosebiți, chiar și atunci când mintea-mi spune că nu i-am întâlnit. Tu ai dovedit celor ca mine că există o pace lăuntrică, înțelegătoare, a sufletului omenesc. Vindecarea mea este înțelegerea acelora ca tine. Tămăduirea ta, oricât de ciudat ar suna, este ceea ce aștept eu de la tine și ar putea fi dezvăluită în frumosul împlinit prin binele făcut, umplându-ți golurile cu fiecare zâmbet și îmbrățișare de copil.

Mă gândesc la cei care nu s-au născut încă și mă rog să trăiască observând, interacționând și iubind nu lucruri, ci ființe. Iubesc ceea ce sunt și urăsc ceea ce am fost învățat să fiu, nu binele din mine, ci automatismul fără sentimente, valoarea invalorii ce a pus stăpânire pe spiritul meu liber. Admirator de nădejdi și mărturii lucide, caut încă strălucirea eternă, îmbrățișând dorința unei armonii infinite, în sufletul celor din jur.