agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-02-04 | |
Cea mai frumoasă și mai dorită femeie din oraș conducea o rablă. Mașina era un Fiat vechi de douăzeci și șapte de ani iar dama, secretară la fabrica de suveici și mosoare de la periferie, colț cu miriștea, avea douăzeci și opt de primăveri împlinite de trei ani. Când trecea pe unicul bulevard al orașului, traficul se oprea iar semaforul, unic și el, se făcea roz în cinstea ei. Uneori îi murea motorul pe sensul unic de pe strada primăriei și atunci toți masculii prezenți dădeau fuga să-i scoată din viteză. De băgat, se spune că doar șeful poliției o făcea. Mașina era de culoarea parfumului expirat iar ochii șoferiței băteau în negru. Nu mult, dar băteau cam ca motorul obosit al rablei care nu mai pompase ulei de calitate din '98. Stăpâna ei pompa des și doar ulei de mahăr și mafiot, de bazat și baron. Formele o recomandau și, pe deasupra, se pricepea la suveici și mosoare, dat fiindu-i locul de muncă. De pe Fiat cădeau tablele dar totul era armonios, așa hotărâse pulimea îndrăgostită. Rugina domnea peste caroseria rablei iar luxul peste cea a sexoasei. Avea piele de bani gata, picioare de import și nuri comandă specială. Paradoxul o excita iar asocierea rablă-divă înnebunise urbea. Șeful poliției știa mașina, o înmatriculase chiar el când era conțopist tânăr la taxe, impozite, vrăjeală și avansuri. O și condusese de câteva ori la service. Pe zeița orașului de mai multe ori, la mare și la munte, în viraje neprotejate. Primarul doar o parcase lateral în cabinetul unui ginecolog, speriat, după un showroom la el în birou. Un senator dăduse și el câteva ture, scoțând-o din garanție. Șeful de partid o tamponase cu o palmă, se spune, refuzat și gelos rău de tot după ce o amețise cu un inel cu diamant. A doua zi a ajuns lucrător la silozul din spatele cimitirului, angajat la ordinul senatorului care nu putea s-o uite. Ea nu voia mașină nouă, se știa Ferrari și asta îi era de ajuns. În plus, în portbagajul rablei încăpea mai mult drog decât într-un Lamborghini și un Bentley la un loc. În conturi nu mai avea loc de zerouri iar în vilă de lingouri. Rolls-Royce-uri cu șofer școlit în Elveția o plimbau în vacanțele din St. Tropez iar elicoptere șmechere în cele din Barbados și Seychelles. Merita: era cea mai punctuală, mai calificată, mai muncitoare și mai serioasă secretară de fabrică de suveici și mosoare din lume. Numele ei stătea pe panoul de onoare la Interpol, pozele în Playboy iar farmecul peste tot.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate