agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-12-10 | |
Toți bărbații care se uitau pe stradă prin geamul uriaș al cafenelei "Amandina" erau uimiți. Femei frumoase treceau nenumărate, minut de minut, pe ambele trotuare dar una era centrul atenției tuturor. Atrăgea privirile totalității sufletelor prezente așa cum luna atrage oceanele de fiecare dată când se rotunjește. Zveltă, elastică, strălucitoare fără să facă ceva deosebit, nu arăta nimic dar sugera totul. Se oprise de cealaltă parte a străzii, exact în fața cafenelei, de parcă aștepta pe cineva. Un cor de fluierături admirative străpunseră atmosfera din clădirea Poștei Municipale, ai cărei angajați stăteau agățați ca ciorchinii de struguri pe la ferestre, colorând dimineața cu admirația lor. Unul dintre ei, un mustăcios aproape transparent de sfrijit ce era, începu să strige că frumoasei poftite de toți nu prea i se văd picioarele. Și așa era, necunoscuta care înnebunise asistența părea dispărută într-un norișor de mătase de la brâu în jos. Era o zi de vară uscată și liniștită, nici urmă de negură ori ceață dar picioarele frumoasei păreau din alt univers, aproape invizibile, abia ghicite sub acoperământul unor valuri albe dintr-un material mai volatil decât kerosenul și mai fin decât respirația unui înger, probabil in, mătase sau vată de zahăr ori toate la un loc. Cu toate astea, nimic nu-i lua chipului fetei din frumusețea lui supranaturală și nici formelor trupului nu le scădea din amețeala curbelor și din perfecțiunea traiectoriilor. O rafală rebelă de vânt a sosit atunci să întrerupă, totuși, vraja scenei ca la semnul unui dirijor de farse divine. Fetei i-a zburat norișorul în care-și ascunsese picioarele dezvăluindu-i-se în toată splendoarea solzoasă o coadă delicată de sirenă. În nici trei minute începu să plouă ca la începutul lumii, minute în care nici ochi de mascul nu clipi și nici plămân nu respiră, centrul șocului rămânând frumoasa din fața cafenelei până ce aceasta se dizolvă cât ai zice "înot" în elementul ei natural, apa. O intersecție mai încolo, lumea era cum fusese și înainte de ploaie și trase după ea înapoi în normalitate și întâmplarea cu o fată un pic deosebită din fața cafenelei "Amandina", colț cu Poșta Municipală.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate