Îmi străbate tot corpul, de jos în sus, cu o linguriță rece de cafea. M-a legat la ochi în prealabil și m-a dezbrăcat. E unul dintre cele două jocuri preferate ale ei. I-am povestit viața, îi place să mă asculte, am observat și aseară când i-am spus prima oară că o iubesc. E rândul ei acum. Zice ca d-aia m-a legat la ochi, ca să-mi imaginez mai bine ce voi auzi. Mi-a legat și mâinile la spate, cică să vadă dacă am încredere oarbă în ea, ca o dovada uriașă de dragoste. Trebuie să nu tremur la gândul că ar putea fi o asasină și nu doar iubita mea de ieri, de când ne-am cunoscut la autogară. Am încredere în ea. Cred. Adică aș avea dacă în loc de cuțit ar mânui o linguriță, așa cum mi-a spus sau dacă aș cunoaște-o de mai mult timp. I-am văzut cuțitul ascuns în mâneca largă a rochiei medievale înainte să mă lege la ochi. O miime de secundă m-a amuzat ideea, o miime și atât, apoi m-am gândit la toată seria de ciudați și ciudate din cărțile și filmele vieții mele și mi s-a făcut frig. Am citit undeva că frigul este primul curier al morții și cel mai sigur vestitor al ei. Cred că mi-a crestat pielea în zona gâtului, m-a usturat trecerea linguriței de cafea închipuite și miroase a sânge. Deocamdată nu mă doare nimic, doar mă ustură. Aș vrea să o rog să mă dezlege sau să țip, dar dacă tot mor, măcar să mor ca un bărbat adevărat, demn și tăcut deși păcălit într-un ritual semi-erotic de către o semi-necunoscută. Simt că mi se scurge viața din corp, devin moale și încep să văd stele verzi, să-mi amintesc de copilărie și de mama, aud coruri gregoriene și parcă mă bat pe umăr îngeri alarmați. Nu aș fi crezut niciodată că așa îmi va fi sfârșitul. Nu e chiar așa rău, e chiar preferabil unei morți pe un pat de spital sau într-un accident ridicol de mașină din vina vreunui cretin. Acum știu, moartea nu doare, aș vrea să împărtășesc descoperirea asta cuiva important, să se dea la știri, să se bage în analele medicinei sau ale filosofiei dar nu prea cred că mai am timp, voi leșina în câteva secunde și apoi voi trece Dincolo pe nesimțite. Sunt sărutat pe buze. Ea așa vrea să ne despartim, pesemne. Simt pe buze aceeași usturime ca pe gât. Îmi dă jos eșarfa de la ochi. Simt gustul sângelui, mă ustură și buzele și limba. Sărutul ei mă ardea și nu cuțitul, acum înțeleg, incepuse pe gât și acum mi-a ajuns pe gură. E frumoasă tare dacă fac abstracție de colții ei de vampiriță. Ne vom iubi pe vecie, e clar. Nu e doar frumoasă ci și deșteaptă, bănuiam eu!