agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-17 | |
Ajunsesera mic si singur... si trecea pe o alee intunecata din fata unui bloc- o alee pe care o cunostea foarte bine-o alee pe care nu demult( si totusi parca acum mult timp) el si prietenii lui radeau de cei cu ochelari si de vecina de la sapte, o batranica a caror rude nu o vizitasera niciodata.
Era flamand si mai avea bani doar de o paine si de doua pastile de tantari...Incearca sa traverseze strada repede,in fuga asa cum facea, pana nu de mult, insa se impiedica si isi scapa carja din mana; o masina opreste la o palma de el si bineinteles ca soferul deschide geamul:" ba,bosorogule..tu chiar nu vezi ca veneam cu viteza?ma grabesc...hai ridica-te mai repede si mai du-.." ,da nu-l asculta pana la capat si se ridica cu greu...singur..trece strada si peste drum buticul din care inca din generala isi cumpara tigari..si acum tot tigari isi cumpara..se intoarce in apartamentul pe care l-a mostenit de la mama sa atunci cand aceasta a murit. Si-a promis ca isi va cumpara casa,ca se va casatori cu prietena sa cu care era impreuna inca dintr-a saptea...ca ii va lasa apartamentul tatalui sau.Nu a fost asa... Mama sa a murit si odata cu ea si dorinta lui de a mai trai...ea era cea care il certa ori de cate ori acesta venea de la scoala si mirosea a tigari,si el se rastea la ea...da se rastea la ea...Cum putea sa se duca la ea la spital cand din cauza lui a intrat acolo?cum putea el sa mai dea ochii cu ea cand tocmai el era cel care ii vorbise urat? Cum se putea el apropia de tatal său de care s-a descotorosit asemeni unei perechi de cizme pe care a folosit-o in timpul unei lupte (cu viata)si a renuntat la ea imediat ce si-ai vazut picioarele in niste papuci pufosi si mai caldurosi.. Intotdeauna si- a dorit ca vecinii sa vina la el sa stea de vorba dar nimeni nu-l vizita;ii era frica de singuratate si se gandea la mama sa care probabil tot asa se simtea si ea atunci in urma cu...cine mai stie cat timp in urma,pe patul de moarte,sau "pe patul spitalului cu ciuperci"...cum ii spunea el. Dar a reusit sa isi aduca vecinii la el in apartament...insa nu el le-a deschis usa...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate