agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1853 .



Intre a vrea si a putea
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mony-k ]

2005-11-28  |     | 



Ioana s-a și instalat și îmi povestește cum a fost ziua ei, banală și lipsită de noutăți. Așa că îmi cedează rolul de narator. Și îi spun toată discuția mea cu cea care mi-a demonstrat că și femeile pot fi deștepte într-o relație.
Vrea s-o cunoască, nici nu mă miră. Este specific Ioanei. Dacă aude de un om de la care poate învăța ceva, fie bine, fie rău, ea vrea să-l cunoască. Sună Teo, cealaltă prietenă a noastră, și vine și ea. Mă apuc și fac cafeaua să fie caldă. Ioana își aprinde o țigară și caută o scrumieră. A ajuns Teo. Paul, soțul ei, o rugase să-i cumpere un cadou pentru nu-știu-ce-persoană influentă. Și ea ne cere părerea. Mai bine am merge prin magazine să vedem că așa nu ne putem decide. Dar ne trebuie bani, că dacă doar ne uităm, ne facem mai mult rău decât bine. Că apoi vom căuta să luam banii împrumut să cumpărăm tot ceea ce ne-a plăcut pentru un simplu moft. Al nostru!
-Mai bine mergem la cumpărături când avem și bani, zice Ioana. Adică săptămâna viitoare, da?
-Da. Spune-i că-l iei zilele astea. Să-ți spunem ce interesantă a fost ziua de azi pentru unele dintre noi, lasă-l naibii de cadou că îl luam noi...
Și îi spune tot ca să înțeleagă că acum trebuie s-o cunoaștem pe aia. Să ne învețe și pe noi să putem accepta ieșirile bărbațiilor cu care împărțim patul conjugal fără să ne gândim la alte lucruri care pot sau nu să existe.
Ne-am săturat să înghitem și să sperăm că va fi altfel, că dacă azi se comportă bine e un semn bun că își revine, când, de fapt, urmează ceva mai greu de suportat, indiferența totală față de tine și de casă. Ne vedem în fiecare zi și discutăm aceleași lucruri și ne sfătuim cât putem mai bine, dar asta nu înseamnă că ajungem la vreun consens atâta timp cât omul de lângă tine refuză să comunice și zidul dintre voi nu-l poate sparge nimeni decât el, când va considera că trebuie. Sau că meriți. Și în tot acest timp, aștepți o minune care să-l facă să lase pe lângă banii pentru casă o mică atenție care să-ți arate că știe că ți-e greu, dar degeaba. În situația asta suntem noi, fetele, acum. Așa că trebuie să ne întâlnim cu cineva care ar putea să ne ajute. Și poate facem noi minunea care se lasă așteptată.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!