Dacă au existat ceva sentimente....dacă ai simțit ce am simțit și eu...dacă ai trăit ce am trăit și eu alături de tine...de ce-ai plecat și ai uitat...! Chiar dacă totul e ruinat...romanța noastră nu s-a scris încă pentru că nu e nimic ce s-ar putea scrie....în noapte....în mijlocul stelelor care ne-au vegheat iubirea...care au fost alături de noi și ne-au strigat dragostea printre unde luminoase ce emanau... A trecut totul ca un vis...ori ca o scurtă nebunie și în locul a tot ce nu a fost scris a rămas un gol...ca o rană adâncă...ce nu se va mai putea vindeca...Nimic din tot ce va urma...nu o să umple golul niciodată!!! Și te voi visa că așa e viața...dar nici un vis pe care îl voi avea nu o să umple ceea ce a rămas în urma ta...
Te-ai dus ca o umbră rătăcită și te voi striga în nopțile pustii...cu lună plină...cu stele mii...ce acum vor lăcrima printre unde luminoase. Am să te chem în visul meu dar știu că tu nu o să vii!! Atâta dor și chin mă apasă iar sufletul mi se tânguie ușor căci umbra îți este dulce și nu vrea să apară...iar fără tine universul meu este gol. M-am trezit din somn...strâng perna în brațe căci tu nu ești...și mi-amintesc de tine....și-mi vine-n minte chipul tău.....trist...îngândurat....pentru ceea ce ai pierdut...pentru ceea ce nu vei mai avea...pentru iubirea ce cu drag ai așteptat-o și cu ușurință ai lăsat-o să se spulbere...Ai plecat de mult și mă trec fiori dulci...atunci când simt aproape de mine glasul ce mă striga în noapte...și pe care îl iubeam atunci așa de mult!! E așa de trist să ai doar amintiri...din tot ce a fost frumos odată...și e atât de greu să pun flori pe iubirea ce s-a stins...șoptind încet...a fost o dată...