De ce frică? Iubirea asta ne dă curajul jos, ne dezbracă de mândrie și ne aruncă așa, în nuditatea noastră involuntară, în brațele celui pe care îl iubim. Ne privește cel de lângă și realizează că este iubit. Ușor, încet, se sperie și încearcă să obțină liniște, să fugă spre el însuși, să fie doar cu el însuși... și asta doar de frică. Și cel iubit este fricos, pentru că refuză să creadă că este iubit atât de mult, refuză să mai înțeleagă că trebuie să facă tot ce poate ca să-și arate iubirea. Tu ai iubit?
Doi copii stăteau pe o bancă. Râdeau și se jucau cu fericirea printre degetele lor inocente. Fata, se știe, un pic mai matură și mai curioasă încearcă să sigileze fericirea lor prin ceva practic, ceva care să rămână în amintirea lor. Se apleacă peste masă, când observă că sunt singuri singurei și pune o picătură de amintire pe buzele lui. Este primul sărut pentru el, dar în același timp este ca o trezire. Cine nu ar vrea să-și amintească primul sărut? Celor doi le place și vor să mai încerce. El stânjenit și curios mai dorește dar nu își poate reveni din uimire. Ea, curioasă, vrea să vadă reacția lui. O atingere moale de buze pufoase și copilărești. Ce este atât de extraordinar ăn acest sărut pe care toată lumea îl încearcă? Băiatul pare nepăsător, dar în inima lui ănfloresc primele flori ale plăcerilor. Pe lângă aceste flori superbe apare și una mică, mai cenușie și care crește mai încet dar sigur. După un timp își dă seama că floarea cenușie îi acaparează toată grădina. E floarea geloziei. Ea, mai matură și cu doi pași înaintea lui în curiozități de descoperit, încearcă alte buze, plantând alte flori. El suferă și rămâne chinuit de amintiri plăcute. Așa ți-ai dori să fie primul tău sărut?

„ Ești fericit?”. Aproape cu lacrimi în ochii ei superbi, și, în îmbrățișare nebună, îl întrebă pe el. El a ezitat. Situația era grea, era exasperant de întunecată, dar se simțea fericit. Era în brațele ei.
„Da, sunt fericit.Nu mă pot gândii la secunda de după ce nu te voi mai ține în brațe. Acum îți simt parfumul, acum respir aerul pe care îl respiri și tu, acum te ating și te sărut...ce altceva m-ar putea face mai fericit?” El își vedea copii în ochii ei. Era atât de fericit încât dacă ea îi spunea atunci că îl iubește, din ochi i-ar fi curs lacrimi de fericire. Dacă ea ar ști... poate i-ar fi frică să fie atât de iubită. Să ne amintim de fata cea curioasă care a pus sărutul și floarea de primăvară pe buzele lui... Atunci a început căutarea sufletului pereche. Acea floare i-a amitit de ce se născuse...