Batranul abia mai respira. Era frig in camera, focul aproape se stinsese, raspandea doar cateva luminite in coltul dinspre usa. Acatistul era tinut strans in mana ca ultima speranta a omului muribund si lipsit de orice speranta. Acum nu il mai veghea nimeni. I-a trimis pe toti acasa ca sa stea singur cu gandurile sale, cu rugaciunile de sfarsit. De pe fotoliul vechi si ros de molii il privea batranul motan, ca in orice seara de 5 ani incoace, incolacit langa spatar. Icoanele privegheau nemiscate deasupra capataiului, primind multumitoare rugile omului si zambindu-i subtil.
Omul a trait mult. O viata lunga si grea l-a incercat de-a lungul a 81 de ani ,o viata ce descria un drum. Drumul pornea in perioada Mareului Razboi Mondial dintr-un satuc de langa Radauti, urca dealuri in timpul tineretii cobora in prapastii, se uda, se murdarea odata cu venirea comunismului, se scutura si continua sa mearga hotarat. La capat. Ajuns aici, acum nu stia ce sa faca. Nu credea ca sfarsitul drumului va fi surprinzator de plictisitor, putea spune. Nu se Intampla nimic.
De mic era credincios. Cum era de asteptam parintii lui il duceau la biserici, manastiri, preoti vrednici, sau mai putin, asa incat isi formase o imagine clara despre trairea duhovniceasca. La inceput o acceptase din obligatiile alor sai, dar cu timpul incepuse sa simta, sa traiasca ce scria in carti. Incercase chiar sa se roage “neincetat” cu se spunea, ii reusea cateva zile, apoi cadea iarasi in grautatea gandurilor lumesti. Ispite, zicea. Credea in existenta lor si in faptul ca ele sunt hotaratoare pentru soarta oricaruia, in sensul ca il formeaza pe om.
“Singurii oameni care nu pot fi suspectati ca se infiora in fata mortii sunt sfintii. La naiba, sigur nu’s sfant si nu simt nimic. Nici frica nici bucurie nici…. Poate e prea devreme, poate mai dureaza un ceas? Sau mai mult…” Isi trase patura groasa pana la barbie. Se facuse mai frig. “Ce sa mai fac acum? Sa treaca timpul…”
Batranul murmura usor cu buzele uscate si curand adormi.
Dor tineri intrara in camera. Erau straini, adica nu ii pareau cunoscuti dupa fatza. Amandoi inalti, bine facuti fizic imbracati aproape la fel. L-au salutat politicos si s-au asezat de o parte si de alta a patului, cu grija sa nu il deranjeze. Nu spuneau nimic. Unul din ei, care era mai uratzel, cu taza patrata si plina de pete, isi scoase o tigara lunga si groasa si o aprinse. Fumul de tzigara acoperea mirosul de tamaie. Celalat tusi ushor iar batranul tresari.
-Tinere, te rog…
-Vreti sa deschid geamul?
-Nu nu…vreau sa nu mai fumezi…
-A…hmm…desigur…
Deschise rapid geamul si aruncase tigara afara, in timp ce tanarul mai simpatic incepu sa vorbeasca:
-Poate nu ne tii matale minte… Noi ne-am mai intalnit, tataie. Am fost anuntati despre situatia in care esti…si am venit sa te vedem…
-Multumesc mult flacai…ehh…acuma…ce sa mai zic…intr-adevar nu va mai tin mite…da voi sa scuzati un om batran si bolnav…ca nah…asha e cand iti pierzi puterile…incepi sa uiti…si muulte altele.
Tinerii se uitara curiosi unul la altul. Cel mai frumushel spuse:
-Nici asa…putin, nu iti parem cunoscuti?
-Cum v-am spus …eu am cunoscut multi in viata mea…si sa stiti ca nu am trait singur si nici putin… nah…acum...parca vocea pare putin cunoscuta…la amandoi…
Amandoi pareau nerabdatori. Cel uratzel din stanga patului isi pocnea nervos degetele.
-Uite ce e tataie…eu is….stii matale…
-Asaa…
-Eu is dracu mah…
-Si eu ingeru…am venit sa te protejez de el
-Si eu sa incerc sa te iau…
-Ehh…acu matale crek ai auzit de pe la altii cum e obiceiu…eu te incerc sa te trag, si ma uit in condica, si iti zic toate pacatele…zise cu plictiseala tanarul uratzel de parca ar fi repetat-o in fiecare zi la cate un nestiutor.
-Iar eu iti zic toate faptele bune…care si cate sunt… si incerc sa te duc cu bine printre vami
Motanul torcea linistit. Focul se stinse, sfaraia ushor doar jaratecul. Ochii bulbucati ai batranului infruntau adevarul. Era speriat, parul sur ridicat si fata vanata, ca de mort.
-Ma asteptam sa fie altfel, ca si pana acum. Ca si in restul vietii, stiti, cand toate greutatile sun neasteptate, fiecare cotitura e diferita de celelalte, imprevizibila. Poate de asta asteptam sa se inample ceva acum…
Tinerii incepusera sa se schimbe…Cel frumos se facea mai frumos, iar celalalt se uratea.
-Asa incepe moartea batrane…cand vezi ca nu se mai intampla nimic.