agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-23 | | Înscris în bibliotecă de Emil Iliescu
Nu există nimic mai ambiguu decât ceea ce se numește realism în arta literară. Care este oare realitatea realismului?
E adevărat că așa-numitul realism, acest ceva absolut exterior, aparențial, cortical și anecdotic, se referă la arta literară și nu la cea poetică, sau de efervescență creatoare. Într-un poem - și cele mai bune romane sunt poeme - într-o creație, realitatea nu este ceea ce criticii numesc realism. Într-o creație, realitatea este o realitate intimă, efervescent creatoare și care ține de voință. Un poet nu-și zămislește făpturile - făpturi vii - cu mijloacele așa-numitului realism. Personajele realiștilor sunt de obicei manechine împodobite, și ele se mișcă trase de sfori, având în piept un fonograf care repetă frazele adunate de pe străzi, de prin piețe și cafenele și puse în mapă de către Maese Pedro(păpușar de ocazie din romanul "Don Quijote"). Cine este realitatea intimă, realitatea reală, realitatea eternă, realitatea poetică sau efervescent creatoare a unui om? - fie el om în carne și oase, fie din cei pe care îi numim fictivi - de fapt, e totuna. Fiindcă Don Quijote este tot atât de real ca și Cervantes; Hamlet și Macbeth ca și Shakespeare... Al meu Augusto Perez avea poate o dreptate a lui, spunându-mi așa cum îmi spunea - mă refer la unele pagini din romanul meu(atât de roman!), "Negura" - că eu nu eram poate decât un pretext ca povestea lui și a altora, până și a mea proprie, să vină pe lume. Ce anume este într-un om mai intim, mai efervescent creator și mai real? Aici trebuie să mă refer încă o dată la atât de ingenioasa teorie a lui Oliver Wendell Holmes - din lucrarea sa "The autocrat of the breakfast table, III" - în legătură cu cei trei Ioan sau cei trei Toma. Wendell ne spune că atunci când stau de vorbă, Ioan și Toma, la conversație iau de fapt parte șase, care sunt: Trei Ioan: 1. Ioan cel real, cunoscut doar de Creatorul său; 2. Ioan cel ideal al lui Ioan -niciodată cel real și adeseori foarte deosebit de acesta; 3. Ioan cel ideal al lui Toma; niciodată Ioan cel real și nici Ioan al lui Ioan, ci adeseori deosebindu-se foarte mult de amândoi; Trei Toma: 1. Toma cel real; 2: Toma cel ideal al lui Toma; 3: Toma cel ideal al lui Ioan; Adică, ceea ce ești, ceea ce crezi că ești și ceea ce crede celălalt despre tine. Dar eu spun că pe lângă cel ce ești pentru Dumnezeu - dacă pentru Dumnezeu poți fi cineva - și de cel ce ești pentru alții, și de cel ce crezi tu că ești, mai ești și cel ce ai vrea să fii. Acesta, cel care ai vrea să fii, este în tine, înlăuntrul tău, creatorul, și el este cel cu adevărat real. Și ne vom salva sau ne vom pierde prin cel care am vrut să fim și nu prin cel care am fost. Dumnezeu te va răsplăti sau te va pedepsi astfel încât să fii, în eternitatea eternității, cel care ai vrut să fii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate