Pe insula Botinca exista imperiul albinelor condus de regina Ala Kimata. Ea era cea mai înțeleaptă dintre toate albinele de pe insulă. Cu toate că avea un ochi lipsă, o aripioară uzată și un picioruș beteag ,Ala era o regină respectată și temută în tot imperiul . Ea era ajutată de albinele Bala și Cala în toate treburile ivite pe această insulă. Toți supușii din acest imperiu își ascultau regina și nimeni nu făcea nici o mișcare fără consimțământul ei. În fiecare zi Ala își aduna supușii și le spunea pe un ton autoritar:
-Acum să plecați la culesul florilor multicolore. Timpul este excelent și lucrul îl veți isprăvi în câteva ore. Pot pleca dacă vor și bondarii care mai stau pe gânduri. Trebuie să atenționăm tâlharii să nu se apropie de rânduri. Rândurile cu albine muncitoare vor atăca pe trântorii aiuriți. Astea sunt ordinele pe ziua de azi, acum, îndată la muncă porniți.
În suita albinelor era un bondar pe nume Dody și un trântor pe nume Edy. Aceștia se duceau la muncă fără chef, se făceau că lucrează. Trăgeau de timp ca să treacă mai repede ca să se întoarcă acasă și să joace șah amândoi. Dody îi spunea mereu pritenului Edy:
-Munca asta nu e bună, trebuie să chiulim așa cum ne-am sfătuit. Trece ziua vine seara cu luna, de muncești aiurea ești doar un tâmpit. Ce ne folosesc în viață indicații cu miros de ceară? Noi nu suntem ca la piață , nu dorim urcări pe scară. Ne comandă o șontoroagă, o cicloapă fără un ochi, de o aripă beteagă, să o scuipi să nu o deochi.
Dody îl aprobă și el:
-Avem niște proaste mari, albinele astea înțepate în cap. Noi suntem niște bondari, ideile mucegăite la noi nu încap. Nici în creier nici în burtă, munca numai ne uzează. Mierea asta nu-i nici o turtă, regina asta doar ne stresează. Sunt un bondar elegant , îmi pun frac și chiar joben. Sunt pe insula aceasta un pedant, nu mă interesează nici un polen.
Edy îi aduse la cunoștiință prietenului său bondar:
-Printre trântori sunt un rechin, care atacă orice vietate. La regină eu nu mă închin, pentru că mă doare în spate. Sunt un gânditor ales, printre bietele albine. Nu mă supăr nu am stres, sunt un trântor și așa mă simt eu bine. Am în cap o răsturnare mare, să înlăturăm pe șchiopa. Aduc acum un pumn de sare, îl aruncăm în ochi reginei și așa i-am săpat groapa. Trebuie să o găsim pe regină fără proastele acelea două. Așteptăm să rămână singură și când afară plouă, îi turtim pe dată moaca. Vom scăpa de dictatură și eliminăm îndată cloaca.
Când regina Ala era singură și cele două albine erau în stupii lor, cei doi uzurpatori au ucis regina și chiar a doua zi i-au luat locul. Cu acești doi la conducerea imperiului insula intrase într-o prăbușire vertiginoasă. Nu mai lucra nimeni, nu se mai producea miere iar trântorii erau cei mai mulțumiți . Dacă au văzut dezastrul care nu se mai sfârșea, cei doi au plecat într-o noapte spre insula Speranței. Le-a lăsat pe albine să facă alegeri generale și să își aleagă o regină ca să îi scoată din prăpastia în care se aflau. Albina Bala le ținu un discurs renumit:
-Trântorii și toți bondarii au făcut doar rele în jur. Au favorizat dezordinea și toți tâlharii, acum ne ustură pe toți în cur. Mierea s-a zaharisit, ceara ce să mai vorbim. Avem un trai împuțit, cu falimentul noi cochetăm. Aștept să vină albine din America sau Africa. să urlu acum îmi vine, mă cuprinde isteria, frica. Un popor care este orb și are doar un baston, nu trebuie să aleagă un corb, ci un vultur să instaleze pe tron.