|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Mă-ta 999 proză [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de pavel paduraru [Pashap ]
2007-01-30
| |
Maria nu știa dacă noaptea se va sfârși vreodată. De aceea a strâns un buchețel de flori de câmp și s-a plimbat cu el în mână. Florile miroseau a dimineață.
Maria ar fi vrut să meargă acasă, dar nu știa încotro s-o apuce. S-a gândit că cineva i-a dărâmat casa.
Câmpia se colora și se descolora, dar nu se auzea nicio pasăre.
„Se vede că toate păsările s-au ascuns în pădure”, și-a zis Maria.
Ea a uitat ce culoare avea broboada ei, dar nu și-o scotea ca să vadă, fiindcă era foarte frig.
|
|
|
|