Și în întunericul nopții ai apărut tu și totul s-a transformat într-un vis minunat...dar m-am trezit și am realizat că totul era doar un vis...
un vis, un vis minunat...erai lângă mine și mă țineai în brațe cu o grijă nemărginită, ca pe un bibelou...fiindu-ți frica să nu mă scapi...
și cu toate astea ceva m-a desprins din brațele tale, am alunecat în văi întunecate...pline de tristețe și amărăciune...și totuși când credeam că nu mai e nici o speranță, am zărit o tufă de trandafiri...trandafiri albi...speranța...asta am crezut când i-am zărit, am simțit o rază de lumină pătrunzându-mi în viață...iar când i-am atins...în loc să-mi ia tristețea, și-au înfipt țepii până în străfundul inimii și am simțit cum totul se descompune în jurul meu...
și niște trandafiri și-au înfipt țepii în dragostea noastră și totul a fost pierdut..