agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1977 .



doritul mire, soarele
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [pârâu ]

2007-04-23  |     | 



- îmi mai spui o poveste ?
- cum vrei tu, Tina ! ... ușor iritat de monotonia zilelor senine, soarele s-a hotărât să întârzie într-o zi plecarea lui pe boltă la plimbare … era o primavară abia incepută când natura dezvelea viața în adâncuri iar rădăcinile luptau cu lăcomie pentru seva ascunsă în pământuri, pentru a o da soarelui s-o facă hrană pentru ce urma să fie...

La fel oamenii, gătiți cu suflet nou, dezbrăcați de trăndăveala de peste iarnă...
se pregăteau să se alăture naturii pentru prefaceri … se așezaseră firesc lucrurile în matcă când s-a ajuns la ziua rostuită de soare pentru leneveala lui ...

O spaimă urca încet în toate cele! Mai întăi luna s-a răscolit să privească dupa zare. Nu se vedea nimic ... pământul trepida sub răcoarea nopții iar absența soarelui îl ducea spre o dârdâială vecină cu nerăbdarea ... plantele trimeteau deja din pompele subterane seva care revenea fără să fie măcar atinsă de mugurii ce refuzau s-o guste pe întuneric ... iar oamenii...

Oamenii se tot frecau la ochii deja clătiți cu apa rece, dar zarea nu se înroșea nicicum ... nimic nu mai era ca ieri, ca alaltăieri sau ca dintotdeauna ... doar Moș Martin a mârâit a împăcare pentru un nesperat somn prelungit sub scorburi ...

Și s-au rostuit omenii și toate viețuitoarele în aspre și lungi presupuneri. Au trimis condorii în înalturi să-l caute. Ciocârliile-l strigau pe tonuri aproape plânse, iar luna striga vântului să mai caute după munți sau în adâncuri de mare ... și pentru că soarele era tot apus, au hotărât sa-l îmbuneze ... au cântat pasările cele mai frumoase triluri ... adia vântul murmure însoțite de foșnet de iarbă și șuier de păduri ... pămăntul își scutura izvoarele și cascadele mai aprig să sară stropi în care El să se oglindească ... marea și-a domolit talazurile iar florile si-au scrobit petalele dar, doar întunericul le cuprindea și râdea de ele toate ...

Speriați de atâta nepăsare din partea soarelui, oamenii au hotărât să-i sacrifice lui cea mai frumoasă roadă a seminției lor... și au îndreptat-o spre țărmul care se îmbujora întăi în fiecare zori la vederea lui...

La ceasul acesta, soarele însuși dezmorțit s-a arătat, fără a bănui zbaterea ce-o făcuse lumii ... doar era bucuros ca schimbase ceva ... însă stupoare! Pe țărmul golaș pe care-l știa din monotonia veacurilor, strălucea ceva mai puternic decât el ... s-a apropiat și nu-i venea să creadă... cea pe care o știa de când era pruncă, apoi copiliță și crescuse mângâiată de razele lui indiferente, era acum acolo în toată splendoarea fetiei sale și-l aștepta ...

S-a apropiat cu neîncredere și surprins, dar ea rămânea în continuare senină și nemișcată, doar părul adiind odată cu vântul peste voalul ce-o învelea cast ... voalul ce-o învelea ... și sub lumina lui ea s-a aprins, a lucit din ochi fără să se ferească și l-a fericit cu un zâmbet, mulțumită și mândră de sacrificiul ei pe care-l știa făcut pentru toți ceilalți....

Dar soarele? El s-a schimbat pentru o clipă. Mai întâi a pălit sub frumusețea ei, iar ochii senini i-au întors din ea propriile-i raze care l-au orbit. Și atunci a înțeles că dacă n-o va vedea zilnic, se va stinge încet și pentru totdeauna. De atunci, în fiecare dimineață, se întâlnesc într-un loc anume o mare, un tărm mângăiat de maluri, o adiere de vânt peste care strălucesc o fată de om și un soare, amândoi iubindu-se și dăruindu-se, murmurându-și gânduri și șoapte de raze numai de ei înțelese. ...

Iar el, de când mijește primavara, simte cum crește în el dorința nestăvilită pentru Ea și urcă pe boltă în fiecare dimineață mai devreme, din ce în ce mai devreme iar seara, întârzie de parcă n-ar mai vrea ca ziua sa se sfârșească ... doar pentru a fi cu draga lui.....

- Gata? Întrebă Tina

Ei, copilule, s-ar mai continua povestea cu norii care atunci când îi tulbură priveliștea spre Ea, soarele e trist și aleargă mai repede parcă pe boltă să-i întrecă ... cu ceața-i mai simplu, doar o arde și o împrăștie din jurul iubirii, iar atunci norii îl lasă să plăngă a fericire iubirea lui prin lacrimi de rouă care se regăsesc în împăcarea cu toate cele vii: pamânt cu ape, plante și animale, chiar păsări, dar mai ales cu oamenii …

Am privit-o. Cu ochii ușor întredeschiși, fetița visa deja la strălucirea soarelui din poveste, care-i lumina obrazul destins de somn…

din ciclul Povestiri pentru Tina

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!