agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-05 | |
Gândurile vin, gândurile pleacă...
Uneori, se reîntorc prăfuite de trecerea inexorabilă a timpului. Un gând poate fi curat sau nu. Dar oare cine hotărăște puritatea gândului? Nu alt gând? Dar cât de curat este oare acesta? Și vine alt gând, și după el altul și altul... Astfel, trăiești într-o lume de gânduri... Uneori, gândurile capătă culoare: albe - atunci când ceea ce a mai rămas din puritatea copilăriei reînvie în noi, chiar pentru o clipă, verzi – în momentele în care ne readucem aminte să ne aplecăm asupra naturii, roz – așa de rare într-o lume întunecată și negre - în momentele în care tot spectrul de gânduri se contopește într-o realitate, din ce în ce mai crudă. Alteori, gândurile au gust. El poate fi dulce dacă zumzetul amintirilor lasă în viața ta o urmă de miere sau poate fi amar atunci când neputințele sau neîmplinirile disperă în trecerea inexorabilă a timpului. Gândurile sunt, uneori, vesele sau triste, mobile sau statice, dureroase sau liniștitoare, grele sau ușoare, dar, întotdeauna, se personifică în simțuri. Ele nu pot și nu vor fi, niciodată, abstracte. Odată ce ființa umană este aruncată, atât de dur, printre hățișurile vieții, gândurile își revendică un teritoriu spiritual, hărăzit, întotdeauna, numai lor. Primul țipăt al copilului este, în același timp, un final al unor gânduri trecute, dar și un țărm al oceanului ce se întinde în față-i. Îngândurat, treci prin viață ajungând la gândul final. Atunci, te gândești la ce a însemnat viața ta. Pentru cine? Pentru prieteni, existența ta nu va reprezenta decât niște gânduri comune. Pentru neprieteni, nu va însemna nimic. Pentru societate, nu vei fi decât un element al unei populații statistice în care gândurile tale nu se pot cuantifica. Pentru tine, viața va fi fost o apă de gânduri... Gând după gând și ajungi mereu la întrebarea: care ți-a fost gândul călăuzitor? Ca să obții însă răspunsul la această întrebare trebuie să ai o călăuză în gândurile tale. Cum poți însă afla cine te călăuzește? Și nu poți ieși niciodată din acest cerc... Gândurile vin, gândurile pleacă... Gândurile...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate