agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-10-22 | |
In sfarsit se deschisese. Cu totii asteptam infrigurati acest moment de cateva saptamani. Am intrat pe prima poarta si, spre surprinderea mea, la raionul din stanga nu erau decat cateva persoane. Am asteptat sa-mi vina randul si am cerut:
- As dori niste iubire … - Cam cat sa fie? - Dati-mi cel putin 5 – 6 luni dar as prefera mai mult. - Imi pare rau, nu putem servi mai mult de trei unitati la o persoana. - Multumesc. Am sa iau atat. Am platit si m-am indreptat catre iesire. Priveam cu interes cum se imbulzea lumea la raionul vecin unde se vindea fericire. Cu pasi grabiti m-am indreptat catre casa. Mi-a deschis ea si in ochii ei se aprinsera doua luminite de melancolie la vederea pachetului. L-am pus imediat in frigider. Acum era perioada de proiecte si eram amandoi ocupati. Dar aveam sa-l dezghetam mai tarziu, probabil saptamana urmatoare. Desi stiam ca am treaba, nu ma puteam abtine sa nu ma gandesc la asta, la momentul cand vom simti din nou ca atunci, la inceput. Tineam la Sorina, dar mai mult ca o responsabilitate pe care mi-am asumat-o candva. Si din obisnuinta. Ne obisnuisem sa ne potrivim si sa ne trecem unele lucruri cu vederea. De aceea lucrurile mergeau bine inte noi, fara certuri, dar si fara sclipiri. Eram nerabdator sa traiesc din nou acea intensitate de la inceput. *** Ma uitam la pachetul proaspat scos din frigider. Aburi subtirei il inconjurau ca intr-o ceata. Sorina il desfacu usurel si prepara amestecul. Il consumaram. Avea un gust putin amarui. Ma uitam in ochii ei si asteptam sa vad schimbarea. Avea ochii mai verzi si i se dilatase irisul sau era doar o parere? Nu, nu era o parere. Si ce bine o prinde rochia asta. Iar coafura ii da un aer de prospetime si vioiciune. M-am uitat la ceas si am constatat ca nu mai era mai mult de o jumatate de ora pana la inceprea spectacolului. Trebuia sa ne imbracam. Am deschis dulapul. Imi atrase imediat privirea camasa aceea cu floricele. O primisem cadou de la Sorina, la a treia aneiversare a noastra. Cred ca o imbracasem de doua-trei ori dar fara sa ma gandesc la ea ca la ceva special. Da, simteam ca e camasa care trebuie s-o imbrac. Era de la ea. Cand am iesit pe usa, am prins-o in brate si am sarutat-o langa ureche. Simtii o adiere discreta de parfum. Mi-am adus aminte de primele noastre intalniri si cat de mult ma fermeca acest miros. Simtii nevoia sa impart cu ea aceste ganduri. Imi raspunse ca era acelasi parfum ca si cu o zi inainte, ca si in fiecare zi. *** Deschisei ochii si privii afara pe geam. Lumina. Era momentul sa ma scol ca sa nu intarzii la serviciu. Am intrat in baie si, in timp ce ma radeam, gandurile imi zburara la cele trei cladiri din ultimul contract. Stresanta problema, care imi statea pe cap de mai bine de o saptamana. Am iesit din baie si am inceput sa ma imbrac. Am bagat camasa in pantaloni si am inchis cureaua, de data asta cu o gaura mai putin. M-am uitat in oglinda. Camasa uni si pantalonii bej imi scoteau in evidenta corpul atletic. Da, aratam destul de bine, daca treceai cu vederea acest inceput de burta. Mi-am facut o cafea si am deschis frigiderul sa iau un corn. Intr-un colt era pachetul si cele cateva firmituri ramase in el. Frumoase momente… Azi aveam sa cumpar din nou. I-am spus la revedere Sorinei si am iesit pe usa. Ma indreptam catre servici, dar in drum aveam sa ma opresc si la magazin. Cand am ajuns acolo am gasit poarta inchisa. Niste muncitori suiti pe o schela demontau firma … “Feelings”. Prin vitrina puteam sa vad alti angajati care faceau curatenie si debarasau atat la parter cat si la etaj. O foaie de hartie, probabil scapata din nebagare de seama, pluti pe langa mine si se opri langa piciorul meu: “magazinul Feelings a ofera o gama variata de trairi….”.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate