Sunt aici, in spatel tau...cad in urmele pasilor tai si ma pierd in umbra saruturilor purtate in amintiri.
Am uibit tot ce a fost de urat...am pasit in fiecare prapasite a cuvintelor tale, am gustat pelinul pielii tale, ce a scuturat toate petalele ochilor mei.
As fi vrut sa gasesc tot ceea ce a ramas in urma mea, tot ce am parasit cand te-am urmat...as fi vrut sa imi regasesc visele, care s-au nascut atunci cand am inchis ochii, incercand sa dorm si eu alaturi de tine...
Ma inecam in tine, asemeni frunzelor,stelelor care incearca sa isi urmeze destinul...traversand marile, raurile...calcand pe fiecare pietricica de pe fundul lor, inecandu-si talpile in nisip si sarutand fiecare coral.
Ti-am permis sa pleci, fara sa privesti inapoi, cu un singur cuvant, pe care l-am uitat; as vrea sa te intreb, cum m-ai putut parasi atat de crud, fara sa clipesti, ascunzandu-ti apoi durerea in spatele pleoapelor, lipsindu-ti curajul sa imi vorbesti.
As vrea sa te conving sa privesti in urma ta, sa ma privesti in ochi, sa vezi oceanul de lacrimi ce inca ma doare, sa potolesti furtunile din sufletul meu, ce se isca de fiecare data cand catargul se iveste.
Pana va veni acea clipa, voi incerca sa iti multumesc pentru ca mi-ai acordat o clipa din infinitul iubirii, fara sa o fi cunoscut vreodata, fara sa imi fi imaginat vreodata ce as fi putut simti...iti voi multumi ca mi-ai daruit o clipa de viata...
impreuna....