Modelul este, daca se poate spune asa, ceva foarte la moda. Orice copil aflat in primii ani de scoala, daca este intrebat ca cine vrea sa ajunga, va raspunde direct si fara nici o clipa de ezitare ca vrea sa fie ca Harry Potter sau ca Madonna. Sa fie acesta un semn de incultura al masei tinere? Se prea poate.

De fapt cam orice este posibil pentru ca tineretul contemporan manifesta o lipsa de interes pentru cultura fara precedent.
Tinerii nu mai vor sa devina Wagner, nici Brancusi, nici Byron. Nu! Nimeni nu mai vrea sa ia premiul Nobel pentru pace sau pentru cine stie ce descoperire sau inventie in ale stiintei, nu! Nici un baiat nu mai vrea sa fie un renumit cavaler care sa infrunte greul sau care sa viseze nopti intregi cu luna la fata iubita, sa o cucereasca prin cele mai alese vorbe. Nici vorba! Ii trimite un SMS prin care o invita la un bar si gata. Cat despre fete nici nu cred ca mai merita sa aducem vorba.

De ce sa mintim, tineretul din ziua de azi are modele, intr-adevar, insa ele sunt in cea mai mare masura de cea mai proasta calitate, osciland intre Adrian Minune si fetele de la Spicy, care, ajunse la o anumita varsta, inca se mai tem sa doarma singure. Desigur, sunt si exceptii care totusi confirma "regula".

Modelul este foarte necesar in dezvoltarea fiintei umane. Cu totii trebuie sa urmam un model de comportament, de atitudine si putem inainta chiar si pana la un model de gandire, trasat in linii mari. De ce? Pentru ca ne nastem, traim, si murim intr-o societate, nu in codru. Intr-o societate care ne impune unele reguli fara de care ar deveni haotica.

Insa odata cu necesitatea modelului se ridica si o alta problema: cum ni-l alegem? Cu siguranta multi inteleg prin notiunea de model o persoana al carei exemplu vrei sa il urmezi. Total gresit!

Prin natura noastra, noi, oamenii, suntem diferiti unii de altii, gandim diferit, avem trairi, opinii si amintiri diferite. Din aceasta cauza nu putem avea un singur model in viata. Si ce facem? Mergem la furat!

Il vedem pe Tuca la televizor si ne place ca mereu isi pastreaza calmul si are rabdare chiar si cand invitatii lui mai-mai ca se iau la bataie. Asa ca furam de la el putina rabdare si ni-o infundam pe-o ureche. Mai departe ne intalnim cu fosta profa' de engleza si ne amintim ca mereu stia sa faca glumele potrivite la momentul potrivit. Asa ca furam si de la ea o farama din asta abilitate si o ascundem sub limba.

Mai incolo vedem un cabinet stomatologic si ne amintim cum mama si-a invins frica de durere si si-a plombat o masea. Ce-ar fi sa ne plombam si noi maseaua aia care ne cam chinuie in ultima vreme?

Iesim din cabinet dupa un ceas si ramanem cu gandul la ultimul furt savarsit. Care e acela? In cabinetul doamnei doctor erau pe un perete inramate diplome de absolvire si de merit pentru activitate in domeniul stomatologic. Nu, nu am furat nici o diploma, ci am furat din perseverenta si constinciozitatea doamnei doctor si am inghitit farama ca ea sa se imprastie si sa ne contamineze trupul si mintea.
Si acest "mers la furat" poate continua pana cand simtim ca ne-am utilat complet pentru a incepe o noua viata, viata noastra.

Un om de la care sa putem fura toate calitatile adecvate caracterului nostru nu vom gasi niciodata, nu trebuie sa il mai cautam in zadar.

Asa ca privim bine in jur, deschidem o carte, ascultam vorba unui batran si in cele din urma acumulam o salba de calitati care se pliaza perfect caracterului nostru. Si, pentru ca salba sa dea bine in jurul gatului, incercam sa fim mai buni, mai respectuosi, mai cinstiti si mai iubitori.

Modelul asta ca un puzzle necesita rabdare pentru a avea o finalitate concreta. Cine nu are rabdare sa se duca sa isi fure o farama. Pentru a pleca la furat trebuie sa fii initiat, lucru care se poate realiza numai in scoala. De ce spun asta? Pentru ca in scoala ne descoperim punctele forte si pe cele slabe si mai ales ne descoperim limitele. Iar odata ce ne-am descoperit limitele putem sa plecam la furat, luand de la fiecare victima cate ceva cu un milimetru mai sus de limitele noastre.

Desigur ca avem nevoie de modele, dar nu trebuie sa facem din asta o obsesie. Avem nevoie de ele ca sa putem fi oameni si nu maimute intr-o jungla. Avem nevoie de modele si de cultura pentru a dovedi ca ne meritam locul superior in ierarhia darwiniana. Si avem nevoie de modele, incredibil dar adevarat, pentru a fi unici.