De ziua lui, in chiar ziua de Craciun, ar fi vrut sa-i ia cadoul la care el visase inca din tinerete...

Implinea in curand optzeci de ani, de douazeci era la pensie. Erau casatoriti de acum peste doua decenii, in chiar anul iesirii lui la pensie. Ea ii fusese secretara. Avea pe atunci douazeci de ani. O tanara secretara de director, punea primii pasi in viata alaturi de directorul proaspat pensionat. Au fost fericiti cativa ani. Ea devenise profesoara. Banii le ajungeau ca sa traiasca mai mult decat decent. Aveau un apartament, o cabana la munte, o masina. Calatoreau, plecau in vacante la mare si la munte, aveau prieteni...

Tanara femeie era mandra de sotul ei : un om care arata inca foarte bine, sportiv, cult, iubitor, fidel. Traiau placeri comune, amandoi erau pasionati de muzica anilor saizeci, aveau o colectie impresionanta de discuri vinil pe care le ascultau regulat, impreuna cu invitatii, in timpul unei cine selecte in salon, la lumanari, in fata unui pahar de sampanie...

Pana cand, intr-o zi, a venit si peste ei vremea noua, cand banii nu le-au mai ajuns. Doar casa au mai pastrat-o inca. In rest au vandut tot. Colectia de discuri sixties au vandut-o unui strain care daduse un anunt de cumparare la ziar. Pastrasera doar un disc cu "Ultimate spinach", muzica pe care spuneau ca au ascultat-o in ziua in care s-au cunoscut. Vechea Dacie break in pana de cativa ani a fost vanduta cu opt milioane unui tigan. Au mai continuat sa calatoreasca un an, doi, cu trenul, apoi n-au mai calatorit nicaieri. La mare nu mai fusesera in ultimii cinci ani. Cabana de la Cislau au vandut-o chinezilor, care si asa i-ar fi expropriat cu forta pentru a construi o mare platforma de exploatare a lemnului care avea toate aprobarile nationale si judetene.

Urmau sa serbeze in cateva zile Craciunul, ziua lui de nastere si douazeci de ani de la casatorie. Cadoul era scump. Costa cincisprezece milioane. Bani nu mai erau. Credit nu mai puteau face. La banca, directorul, care ii cunostea bine si-i respecta, i-a primit personal in birou si i-a servit cu cate un whiskey si o cafea. In scurt timp, un tanar a intrat in birou si le-a propus o solutie de leasing, singura care le mai era posibila. Dar leasingul se facea doar pentru sume mai mari de treizeci de milioane. Cazura pe ganduri. Erau tristi amandoi. Indurau din ce in ce mai greu umilinta lumii noi. Dupa o lunga tacere, s-au privit in ochi, el i-a cuprins usor mana, si-au zambit complice si imediat au semnat propunerea de leasing a tanarului bancher.

Silviu nu banuia in dimineata aceea ca se despartea pentru totdeauna de parinti. Intra in curand in vacanta, dar pleca mai devreme cu doua saptamani cu o bursa de studii de o luna in Franta, la ziarul Ouest France, intr-un stagiu de jurnalistica. Apartamentul ii ramanea lui, dupa moartea parintilor. Era consolarea lor, acum, cand decizia fusese deja luata. Macar atat sa ramana in urma lor. Si un baiat de nici douazeci de ani, campion - inca din anii mici de liceu - la olimpiadele nationale de literatura.

Leasingul le-a permis sa-si cumpere - si el si ea - acelasi cadou fantastic la care visasaera toata viata. Pantofii din piele de sarpe erau comandati la Gucci. O pereche de dama, o pereche barbatesti. Urmau sa le soseasca de la Bucuresti, adusi de catre un delegat special la ei, in oraselul pierdut in mijlocul Baraganului. "Ultimate spinach" fusese ales ca fundal al ultimului delir posibil al iubirii lor vesnic credincioase si nedespartite.

Se gandisera impreuna la ultima lor seara, seara de adio de la o lume noua, devenita imposibila... Se gandisera la tot. La tinutele lor fastuoase, la "Ultimate spinach", la invitati, la meniul final cinei aniversare, la sticlele de sampanie, la torturi, la lumanarile de pe tort...

Inca doua lumanari subtiri, galbene, un pahar gol si un chibrit se mai aflau in sertarul noptierei din dormitor. Mai era si un pistol mic, nichelat, incarcat cu doua gloante... Doar un glonte a servit in seara aceea. El murise de infarct, singur, cu trei zile inainte de serbarea lor de adio...