ACTUL III

În casa lui Ionașcu Gorun

SCENA I

(Floare și Lupu)

(Floare stă pe pat cu fața îngropată în palme. Se aud bătăi în ușă, intră Lupu.)

Lupu (Vesel): Seara bună!
Floare (Speriată): Lupule! Ce cauți aici?
Lupu (Mirat): Păi nu așa ne-a fost vorba să vin în astă seară?
Floare: S-a întors Ionașcu!
Lupu (speriat): Unde-i?
Floare: S-a dus până la tine acasă.
Lupu (Mirat): La mine acasă?
Floare: Da!
Lupu: Ce dracu caută la mine, la ora asta?
Floare: Eu l-am trimis.
Lupu: Tu l-ai trimis?
Floare: Da! Nu v-ați întâlnit?
Lupu: Nu! Da, de ce l-ai trimis la mine?
Floare: Ionașcu, a aflat despre noi.
Lupu: Nu grăi! De unde ar fi putut afla?...
Floare: Ba că i-au spus țapinarii... ba că i-a spus pontatorul... ba că a văzut cu ochii lui, că te uiți la mine ca lupu la mioară...
Lupu: A făcut tărăboi?
Floare: A încercat, dar eu repede m-am prefăcut că-s foarte beteagă, că leșin, atunci s-a speriat că mor și «o să rămână singur cu marha pe cap». A vrut să cheme doctorul, dar l-am convins repede că doctorul o să-i ceară o grămadă de bani, dar eu voiam cu orice chip să-ți dau de știre ca s-o întors, și l-am trimis să-mi aducă de la Iza o pilulă de cap, credeam că o să te găsească acasă, că a plecat demult.
Lupu: Păi, și eu am plecat demult de acasă, dar am trecut pe la cârciumă. Așteptam să se înnopteze mai bine.
Floare: Acum pleacă Lupule, că Ionașcu a spus: «De-l prindeam pe Lupu Ciomag în seara asta la mine-n casă, îl tăiam bucăți cu toporul!»
Lupu: O să prindă vântu-n pustă! Acum plec, și o să ne vedem după ce s-or liniști lucrurile.
Floare: Dute dragul meu, dute! Îți voi da eu de știre când să vii.
Lupu (Speriat): Vine cineva!
Floare: Ionașcu! Ascunde-te repede că te omoară!
Lupu: Unde să mă ascund?
Floare: În cămară! Repede, repede!... (Lupu se ascunde în cămară, Floare se lungește pe pat, prefăcându-se bolnavă.)

SCENA II

(Floare, Ionașcu și mai tărziu Lupu.)

Ionașcu: No așe târg mai rar!
Floare(Supărată): Pe unde umbli bărbate?
Ionașcu: Apoi, pe unde să umblu, nu m-ai trimis la Iza?
Floare: Tu ai fi bun de trimis după moarte, că ar trăi omu... he-he... mult și bine!...
Ionașcu: Ehe, dacă ai ști tu prin ce comedie am trecut, nu ai mai vorbi așa.
Floare: Prin ce comedie... ce tot boscorodești acolo... mi-ai adus pilulă de cap?
Ionașcu (se lovește cu palma peste frunte): Iaca, am uitat să cer pilulă!
Floare: Apăi, atunci la ce te-ai dus la Iza?
Ionașcu: După pilulă de cap!
Floare: Și?
Ionașcu: Și, m-am întors, uite cu ce! (Pune damigeana pe masă.)
Floare: Ce-i în ea?
Ionașcu: Apăi ce să fie, ce țin oamenii în damigene?
Floare: Gaz.
Ionașcu: E, gaz... una-două gaz!
Floare: Pălincă?
Ionașcu: Apăi, vezi că ști!
Floare: Unde ai găsit-o?
Ionașcu: E... am găsit-o... tu crezi că damigenele se găsesc așa – pe toate cărările, sau cresc pe sub garduri?
Floare: Doară n-ai furat-o?
Ionașcu: Cum s-o fur, de unde s-o fur? Am târguit-o cinstit.
Floare: De la cine ai târguit-o?
Ionașcu: De la Iza.
Floare: De la Iza?!
Ionașcu: Da de la Iza. Așa pălincă cum are Lupu Ciomag mai rar, asta o știu toți. E din prune bistrițene și-i tare ca focu te arde pe grumaz nu alta.
Floare: Și ce ai dat Izei în schimbul damigenii?
Ionașcu: Ce să-i dau? Nimic... și mi-a dat și două găini pe deasupra!
Floare: Măi bărbate, tu ori ai ’nebunit de tot, ori...
Ionașcu: Apăi, așa mi-a spus și domnul pădurar când mi-a dat ceasul său de aur (Îi arată mâna cu ceasul.)
Floare: Þi-a dat Codru Topor ceasul său de aur?
Ionașcu: Da, și patru caruțe de lemne!
Floare: Dar, pentru ce ți-au dat astea... eu nu mai înțeleg nimic?
Ionașcu: Apăi, nici nu mă mir că nu înțelegi... că nici eu nu mai înțeleg nimica, dai într-un loc și crapă-n altu.
Floare: Ia nu mai vorbi-n pilde și spune odată ce ai pățit?
Ionașcu: Ha-ha-ha!... Am pățit bine, că tare încurcate mai sunt cărările Domnului. Eu vin acasă să te prind cu Lupu Ciomag, dar o prind pe nevastă-sa cu pădurarul care s-a ascuns sub pat de spaimă.
Floare: Ai prins-o pe Iza cu...
Lupu (iese din cămară): Cum?! Ce?! Codru?! Îl omor! Parastasul mami lui de nemernic! Și pe ea!
Ionașcu (sare și ia toporul de sub masă): Dar, tu, ce cauți în cămara mea?!
Lupu: Ce a căutat și pădurarul sub patul meu, aia caut!
Ionașcu: Apăi, va să zică, așa stă treaba... nu m-or mințit pe mine țapinarii și pontatorul, și nici ochii nu m-au înșelat. Apoi, nu-i bai Lupule, că amu eu n-am ce face, musai să te tai cu toporu!
Floare (se pune între ei): Ionașcule! Nu face asta! Tu ști că eu numai pe tine...
Ionașcu: Taci muiere!
Floare: Ionașcule-e-e!
Ionașcu: Taci, și zi mulțam că nu te tai și pe tine! Ai noroc că nu are cine să grijească de marhă, că altfel!...
Lupu: Te rog eu frumos Ionașcule, lasă-mă să mă duc să-l omor pe Codru că apoi mă întorc și...
Ionașcu: Apăi, tare prost ai fi dacă te-ai mai întoarce...
Lupu: Îți jur că mă întorc, doar cât îl omor pe nemernic, nu durează mult, și apoi mă întorc și poți să...
Ionașcu: Apăi, eu n-oi aștepta după tine, că-s ostenit... Te omor acum ș-apoi vezi-ți de treabă!
Floare: Ionașcule-e-e! Află tot satul Ionașcule-e-e și m-or arăta cu degetu că-s leorvă...
Ionașcu: Și tu nu ești!
Lupu: Zău Ionașcule, ce folos ai de mă omori?! O să râdă de tine tot satul că te înșeală nevasta, poți să ajungi și la ocnă... Așa poate ne înțelegem și noi ca oamenii...
Ionașcu: Apăi, de ce nu ai grăit așe de la început? Bată-te norocul să te bată! Acum se schimbă placa. Ia să stăm noi un pic la masă și poate ne-om înțelege (Se așează amândoi la masă, Ionașcu pune toporul pe masă în fața sa.)
Lupu: Îți dau orice, și oricât numai să...
Ionașcu: Apăi, aș vrea să-mi dai coasa ta, aia ungurească, de o laudă tot satul.
Lupu: Þi-o dau Ionașcule, ți-o dau!
Ionașcu: Ș-o putină de brânză!
Lupu: Îți dau Ionașcule!
Ionașcu: Apăi... stai că nu-i bine!
Lupu: Ce nu e bine?...
Ionașcu: De-l omori pe Codru, cine-mi aduce mie patru căruțe de lemne?
Lupu: Poate nu-l omor, am zis și eu doar așa, la supărare.
Ionașcu: Oricum, Codru nu-mi mai dă lemnele, va trebui să-mi aduci tu patru căruțe de lemne, pentru că ai aflat de la mine.
Lupu: Bine Ionașcule, îți aduc!
Ionașcu: Dar când aduci ultima căruță, pleci fără ea... și fără cai!
Lupu: Nu înțeleg?
Ionașcu: Apoi ce-i așa greu de înțeles, îmi lași mie caii și căruța.
Lupu (se ridică): Ionașcule!
Ionașcu (pune mâna pe topor): Șezi!
Lupu: Tu știi cât au vrut să-mi dea la târg moții, pe cai?!...
Ionașcu: Apăi, bag sama că viața ta nu valorează nici cât doi cai.
Lupu: Fie, fie, dar asta-i tot!
Ionașcu: Ai scăpat ieftin, după ce mi-ai spurcat patul... trebuia să... Dar du-te în plata Domnului, și să nu mai...
Lupu: Niciodată Ionașcule, niciodată! (Iese, Ionașcu ascunde toporul sub masă.)

SCENA III

(Ionașcu, Floare și baba Dragutina)

Baba Dragutina (intrând): Seara bună! Am văzut lumină și m-am gândit să intru ca să văd ce mai faceți, dar Lupu unde s-a dus așa ca din pușcă?... Era să mă doboare...
Floare: Mătușa Dragutina, da mare dreptate ai avut, când mi-ai zis că...
Baba Dragutina: Vezi! Eu nu mint ca altele, da ce am zis?
Floare: Că Iza-i ibovnica lui Codru Topor.
Baba Dragutina: Vezi! eu nu mint ca altele, dar ai mai auzit ceva?
Floare: Ionașcu s-a dus la Iza și l-a găsit pe Codru acolo, ascuns sub pat.
Baba Dragutina: Vezi! Eu nu mint ca altele, și pe urmă...
Floare: Păi când a auzit Lupu...
Baba Dragutina: Da nu trebuia să-i spuneți așa... verde-n față.
Ionașcu: Apăi, cine a știut că Lupu-i la mine-n cămară?
Baba Dragutina: Da, Lupu, ce căuta în cămara voastră?
Ionașcu: Ezact ce căuta și Codru sub patul lui.
Floare: Ionașcule!
Baba Dragutina: Și ce a spus Lupu?
Floare: Că-l omoară!
Baba Dragutina: Vai de mine! Ionașcule fugi după el că...
Ionașcu: Nu-l mai găsește, pădurarul cred că a plecat acasă imediat după ce am ieșit eu, că tare speriat mai era.
Baba Dragutina: Atunci fugi la pădurar acasă, că Lupu precis o să se ducă după el, îl știu eu pe Lupu... Fugi Ionașcule și oprește-i să nu se taie.
Ionașcu: Apoi, asta nu mai e treaba mea.
Baba Dragutina: Fugi Ionașcule, fugi! Pădurarul n-o să-ți rămână dator, dacă-i salvezi viața.
Ionașcu: Apoi mătușă, s-ar putea să ai dreptate.
Baba Dragutina: Vezi! Eu nu mint ca altele, du-te Ionașcule, du-te!
Ionașcu: Mă duc! (Iese.)

SCENA IV

(Floare și baba Dragutina)

Floare: Vai mătușă Dragutina, odată a venit pe la mine Lupu și atunci l-a prins Ionașcu, da bine că a prins-o și pe loerva de Iza să vadă cum îs altele și să vadă și Lupu ce poamă-i nevastă-sa, mare dreptate ai avut mătușă!
Baba Dragutina: Vezi! Eu nu mint ca altele. Dar și voi, nevestele din ziua de azi, nu știți cum se ține un ibovnic să nu afle nici satu, nici bărbatu...
Floare: Nu știm, mătușă, nu știm, ai dreptate!
Baba Dragutina: Vezi! Eu, nu mint ca altele. Ehei, eu, când eram ca tine aveam câte trei, patru ibovnici, dar nu știa unul de altul, dar’mi-te să afle altcineva. Ștefan al meu, fie-i țărâna ușoară! (Își face semnul crucii.) Ar fi băgat mâna-n foc pentru mine. Iar voi, astăzi vă găsiți un ibovnic și mâine vă știe tot satul.
Floare: Așa-i mătușă, așa-i, ai dreptate!
Baba Dragutina: Vezi! Eu nu mint ca altele. Odată mă țineam cu un felcer din satul vecin, a murit săracul, Dumnezeu să-l ierte, că tare iubăreț mai era (Își face semnul crucii, și frumos ca un înger, nu mai puteam de dragul lui. Și cum stăm noi și ne drăgostim, deodată Ștefan al meu strigă să-i deshid ușa...
Floare: Ezact cum am pățit eu cu Lupu în astă seară.
Baba Dragutina: Vezi! Numai că eu nu l-am ascuns în cămară ci după cuptor.
Floare: După cuptor?! Și nu v-a fost frică?
Baba Dragutina: Nici un pic! Intră Ștefan al meu, iar eu sar de gâtul lui și-l pup și-l mângâii, iar el mă întreabă: «De ce nu ai deschis ușa imediat cum am strigat?», «Am avut drăguț și până l-am ascuns... », îi răspund eu râzând. «Și unde, săraca de tine, l-ai ascuns?», «După cuptior.», «Și cum ai să-l scoți de acolo?», râde Ștefan al meu, iar eu serioasă: «Uite așa! Prima dată o să mă prefac că mi-e foarte cald și o să deschid ușa», și în același timp fac ceea ce spun. «Pe urmă, iau un lepedeu, iute așa... îl întind în mâini să nu vezi ce-i în spatele lui și mă duc la cuptior și spun: Hai drăguțule, hai, să nu te vadă bărbatul că te omoară! Și uite așa până la ușă. Pe urmă închid ușa în urma lui, și gata poți să te uiți după cuptior că nu-i acolo», «Păi cum să fie acolo dacă l-ai scos afară?». Așa era Ștefan al meu, mare încredere avea în mine.
Floare: Ha-ha-ha!... Da hâtră mai erai mătușă, ai dreptate că nevestele de azi nu știu cum se ține un drăguț.
Baba Dragutina: Vezi! Eu nu mint ca altele, dar ce se aude?
Floare: Vine cineva cântând, cine să fie oare?

(De afară se aud voci de bărbați cântând.)

SCENA V

(Floare, baba Dragutina, Lupu Ciomag și Codru Topor.)

Lupu (intră ținându-l pe după gît pe Codru Topor): Bună seara găzdoaielor!
Baba Dragutina (făcându-și semnul crucii): Sfânt, sfânt, sfânt ești Tu Doamne, de când sunt, așe comedie nu am pomenit!
Codru: Da unde-i Ionașcu?
Floare: Apoi l-am trimis la voi, ca să nu te omoare Lupu.
Lupu: Păi, noi ne-am împăcat și... (Arată sticla.) Zi și dumneta mătușă Dragutina, nu-i mai bine așa?...
Baba Dragutina: Vezi! Eu așa m-am și gândit, că bine ar fi să se împace Lupu cu domnu’ pădurar.

SCENA VI

(Aceiași și Iza)


Iza (intrând): Cățea! Leorvă! Cum ai putut să-mi ți bărbatul la tine și să...
Floare: La fel cum ai ținut și tu pe Codru la tine!
Iza: Taci că!..
Floare: Ba, tu să taci, că ești la mine-n casă!
Iza: Zdreanțo!
Floare: Madaranțo!
Iza:Târâturo!
Floare: Buleandro!

SCENA VI

(Aceiași și Ionașcu)

Ionașcu (intră): Da ce-i cu ședința asta aici?...
Lupu: Ionașcule noi am venit să vorbim cu tine, poate...
Ionașcu: Nici un poate!... (Către baba Dragutina.) Că bine ați făcut mătușă că m-ați trimis la domnu pădurar acasă.
Baba Dragutina: Vezi! Da ce s-a mai întâmplat.
Ionașcu: Când am ajuns în livada domnului pădurar, că eu am luat-o peste livezi, mă gândesc ca să ajung înaintea lui Lupu, ca să am timp să mă târguiesc cu domnu pădurar, că doară am alergat să-i salvez viața...
Iza: Numai la târguri îți stă capul!
Codru: Nu-l întrerupeți! Spune Ionașcule, spune mai departe!
Ionașcu: Când ajung sub nucul cel mare din livada domnului pădurar, văd pe jos două umbre se zbat și gem de mama focului. Gata îmi zic în gând, l-o sugrumat Lupu pe pădurar și sar deodat îl prind de guler și-l ridic în picioare. Tu ai înnebunit Lupule, îl omori! Strig la el, da când mă uit mai bine, eu l-am prins de guler pe birău, iar jos întinsă pe iarbă... nevasta domnului pădurar.
Codru: Mara?! Nu se poate!
Iza: Ha-ha-ha!... Da ce Mara ta nu-i femeie, o credeai mai brează decât noi?
Codru: Nu se poate! O să-l dau în judecată... o să-l împușc pe nemernic, o să...
Iza (către Ionașcu): Și nu te-ai tărguit cu ei?
Ionașcu: Apăi m-am târguit și cu ei, banii îștia mi-a dat birăul (Scoate dim buzunar un șomoiog de bani.), Iar Mara mi-a dat cerceii săi de aur.
Iza: Ha-ha-ha!... Eu am scăpat mai ieftin.
Lupu: Las că m-a jumulit pe mine destul, dacă n-o să ne înțlegem rămân fără cai. (Către Ionașcu.) Ionașcule noi ne-am gândit că poate...
Ionașcu: Nici un poate! Târgu-i târg!
Lupu: Uite, eu l-am iertat pe domnul pădurar, fără să mă târguiesc cu el.
Ionașcu: Apoi, de te-ai târguit, sau nu te-ai târguit, asta-i treba ta, da când e vorba de mine – ori târgu cinstit, ori toporu!
Lupu (către Codru și Iza): Haideți să plecăm!
Ionașcu: Apoi, să plecați! Și nu care cumva să uiți de târg că...
Lupu: Stai liniștit! Ce am promis îți dau, poate o să te sature și pe tine odată și odată, Bunul Dumnezeu, de târguri, cum m-a săturat pe mine de ibovnice! (Iese împreună cu Codru și Iza.)

SCENA VII

(Ionașcu, Floare și Baba Dragutina)

Baba Dragutina: D-apoi, dragii mătuși, m-oi duce și eu, îmi ajunge pe ziua de azi câte am văzut și auzit.
Ionașcu: Apoi, mătușă, ia ține și dumneata de aici câteva parale, că de nu mă trimiteai la pădurar... (Îi întinde câteva bancnote.)
Baba Dragutina: Vezi! Eu nu mint ca altele. (Ia banii.) Să-ți dea Dumnezeu sănătate, că minte ai destulă! Noapte bună!
Ionașcu: Ha-ha-ha!... Apoi, cam așe-i cum spui mătușă! Noapte bună și ție!
Floare: Stai mătușă că te petrec până la poartă, (ies amândouă).

SCENA VIII

(Ianașcu singur.)

Ionașcu: Apoi, bag seama că la noi în sat tare mai seamănă nevestele între ele, toate-s cu ibovnic, bată-le norocu! Hm, nu-i rău!

Cortina

Sfârșit