SCENA XIII

Paraschiva și Aglaé

(Își tapează amândouă părul și își șterg cu șervetul colțurile buzelor.)

PARASCHIVA:
Ce zici o fi el?
AGLAÉ:
Cine?
PARASCHIVA:
Ei cine?... Logodnicul dragă, că nu vorbim aici de sfântul Sisoie.
AGLAÉ:
Ce bine ar fi să vină…
PARASCHIVA:
Mie-mi spui?...
AGLAÉ:
Cât m-aș bucura…
PARASCHIVA:
Și eu soro, și eu…
AGLAÉ:
Eu pentru Amaltheia m-aș bucura…
PARASCHIVA:
Și eu soro, la fel…

SCENA XIV

Paraschiva, Aglaé și Amaltheia

(Intră Amaltheia.)

PARASCHIVA:
Ei?!...
AGLAÉ:
Logodnicul?!...
AMALTHEIA:
Poștașul!
AGLAÉ:
Ia-a-ar?...
PARASCHIVA:
Auzi soro, nu s-a mutat cumva la tine poșta și noi nu știm?... Ha-ha-ha!...
AMALTHEIA:
Și-a pierdut o recepisă, și a întrebat…
PARASCHIVA:
Dacă nu cumva…
AGLAÉ:
I-a căzut la ușa ta
AMALTHEIA (Mirată):
Bine, dar voi de unde știți?...
PARASCHIVA:
Ha-ha-ha!... Așa făcea și…
AGLAÉ:
Ferdinand.
PARASCHIVA:
Tot bătea și suna la ușă…
AGLAÉ:
Pleca și iar revenea, până nu…
PARASCHIVA: (Strânge pumnii și îi trage spre ea, cântând.)
Hă, hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia,
Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia… Hă, hă, hă!...
AGLAÉ:
Pe amândouă… se pare că toți sunt la fel…
AMALTHEIA:
Toți bărbații?
PARASCHIVA:
Poștașii soro, poștașii, că-n ziua de azi numai poștașii mai e bărbați, da ia pune tu o romanță, că m-a pălit nostalgia după Ferdinand al meu, pardon – după al nostru, nu-i așa șogorițo?...

(Amaltheia pune un disc/ casetă.)
TOATE TREI (cântă după aparat «Căsuța noastră»
« Ca să mi te fac nevastă
Am dus viața de năpastă
Și cu lumea m-am certat,
Ca o garofița în glastră
Înflorea casuța noastră
Dar tu dragă ai plecat.

Casuța noastră,
Cuibușor de nebunii
Te așteaptă ca să vii,
Casuța noastră
Unde-ntai ne-am sărutat,
Plânge doru' ne-ncetat.

Pentru o salbă de mărgele
Apucași pe drumuri rele,
Nimeni nu te-a supărat.
Mi-ai lăsat ca bucurie
Doru' care mă sfâșie
Și un suflet întristat.

Casuța noastră,
Cuibușor de nebunii
Te așteaptă ca să vii,
Casuța noastră
Unde-ntâi ne-am sărutat,
Plânge doru' ne-ncetat.

De-ai să vii dragă fetiță
Am să-ți iau fustă pestriță,
Că să crape lumea zău.
O năframă mătăsoasă
Tu să fii cea mai frumoasă
Si mai mândră-n satul tău

Casuța noastră,
Cuibușor de nebunii
Te așteaptă ca să vii,
Casuța noastră
Unde-ntâi ne-am sărutat,
Plânge doru' ne-ncetat.»

PARASCHIVA:
Ei, ce vremuri!... Ce vremuri soro!... Ia mai toarnă un păhărel să bem!
AGLAÉ:
Să bem pentru Amaltheia!
PARASCHIVA (către Amaltheia) :
Și să-ți urăm: «La mulți ani!» că ne-am luat cu flecurile, cu logodnicii și am uitat că tu astăzi împlinești…
(Vrea să o imite, dar se răzgândește.)
Mă rog nu are importanță câți anișori…
AGLAÉ:
La mulți ani!
PARASCHIVA:
Ho soro, că nu scapi trenul! Ce te bagi așa… peste toastul meu, ca musca în șampanie…
AMALTHEIA (se prinde cu mâna de cap):
Vai fetelor, uitasem de șampanie, imediat.
(Iese.)

SCENA XV

Paraschiva și Aglaé

PARASCHIVA:
Ei vezi?
AGLAÉ:
Ce să văz?!
PARASCHIVA:
Eu îmi răcesc aici gura bătând șaua să priceapă iapa, iar tu sari repede cu «La mulți ani!»
AGLAÉ:
E-e-e…
PARASCHIVA:
Nici un e-e-e, dacă-i bal atunci să fie bal!

SCENA XVI

Paraschiva, Aglaé și Amaltheia

(Intră Amaltheia, cu șampanie și pahare. Pune pe masă și desface șampania, toarnă-n pahare.)

AMALTHEIA:
Luați fetelor!
PARASCHIVA:
Așa soro, hai să ciocnim și să te pupăm, că logodnicul…
(Dă din mână a lehamite.)
AGLAÉ:
La mulți ani !
PARASCHIVA:
Iar te bagi soro?... Ce, terminai cumva toastul?... Auzi Amaltheio, la anul când o să împlinești iarăși… mă rog nu are importanță câți anișori, să nu o mai chemi și pe Aglaia, că nu poate scoate omul un cuvânt de gura ei, zici că-i «Mioriță – de trei zile-ncoace, gura nu-i mai tace…» Zău de nu!
AGLAÉ:
Nu știu care din noi vorbește mai mult?!
PARASCHIVA:
Păi dacă nu ști, atunci de ce vorbești?
AGLAÉ:
Vreau să spun…
PARASCHIVA:
Tu când vrei să spui ceva…să taci.
AMALTHEIA:
Vă rog fetelor, e…
PARASCHIVA:
E ziua ta, știm, și ai vrut să ne faci o surpriză, dar nu a venit, dă-l naibi soro, vine el odată și odată, dacă nu, atenție la poștaș! Și acum până la fund și …
AGLAÉ:
La mulți ani !
PARASCHIVA:
Na că mi-o făcuși Aglaio, să-ți fie de bine! Ha-ha-ha!...
AGLAÉ:
Îți dorim tot binele din lume și să-ți dea Dumnezeu un…
PARASCHIVA:
Un logodnic…
AGLAÉ:
Un bărbat adevărat…
PARASCHIVA:
Frumos și bun la pat ca Ferdinand al nostru…
AGLAÉ:
Sau ca Iorgu!
PARASCHIVA:
Da, da ca Ior… Da ce-ți veni soro cu Iorgu?
AGLAÉ:
Așa…
PARASCHIVA:
Cum, așa?...
AGLAÉ:
Aș-aș-a-a-a…
PARASCHIVA:
Cum soro, cum?...
AGLAÉ:
Ei, așa…
PARASCHIVA:
Nu cumva…
AGLAÉ:
Nu-u-u!... Ce?
PARASCHIVA:
Tu și cu Iorgu?...
AGLAÉ:
Eu și cu Iorgu, ce?
PARASCHIVA:
Ați?...
AGLAÉ:
Am?...
PARASCHIVA:
Ați, ști tu ce!...
AGLAÉ:
Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin…
PARASCHIVA:
Ãhă!
AGLAÉ:
N-n-no!
PARASCHIVA:
Sigur?!
AGLAÉ:
Da-a-a !
PARASCHIVA:
Jură-te !
AGLAÉ:
Da de ce mă rog, vrei ca să mă…
PARASCHIVA (strigă):
Jură-te !
AGLAÉ:
Nu mă jur!
PARASCHIVA:
Jură-te, fir-ai a naibii să fii cu tot neamul tău de leorvă împuțită, că acum îți crăp capul!
(Aleargă după ea în jurul mesei.)
AGLAÉ:
Văle-e-eu!
PARASCHIVA:
Acum văleu, dar când mi-ai spurcat patul, spurcați-ar necuratul coliva de…
AGLAÉ:
Amaltheio nu mă lăsa că mă omoară nebuna…
(Fuge afară.)

SCENA XVII

Paraschiva și Amaltheia

PARASCHIVA (amenințând cu degetul spre ușă):
Las că pun eu mâna pe tine, și de nu te-oi lăsa cheală și-n gură nu numai pe cap, să nu-mi zici mie Paraschivo!
AMALTHEIA:
Vai dar ce vă veni?... Vă luarăți așa din nimic…
PARASCHIVA:
Cum adică din nimic? Ce ăsta-i nimic?...
AMALTHEIA:
Mă rog, eu…
PARASCHIVA:
Mă rog tu…
AMALTHEIA:
Eu-u-u…
PARASCHIVA:
Tu-u-u, să nu te bagi! Ști tu cum e să ai bărbat și alta să ți-l hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin…
AMALTHEIA:
Nu știu! Dar și tu…
PARASCHIVA:
Eu! Ce, eu?...
AMALTHEIA:
Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin… cu altul…
PARASCHIVA:
Ei, asta-i bună! Păi aici nu vorbim de mine ci de curva de Aglaia, și apoi Ferdinand nu era ca unul orișcare altul, era-a-a și până la urmă ce te privește pe tine cu cine m-am hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin… Parcă tu ești ușă de biserică?
AMALTHEIA:
Eu…
PARASCHIVA:
Da tu, schimbi logodnicii, uite așa, de la an la an, trec prin viața ta ca trenurile prin gara de Nord. Ia te uită cine îmi ține mie socoteala!
AMALTHEIA:
Eu-u-u, nu-u-u…
PARASCHIVA:
Ei, tu nu… destul că mă compari cu târfa aia internațională, că de nu aș fi în casa ta…
AMALTHEIA:
Bine dar eu…
PARASCHIVA:
Bine că tu, ce să-ți spun?... Să fiu al dracului de-ți mai calc vreodată pragul.
(Își ia geanta și iese.)

Va urma.