Se aranjă în grabă, dar până să fie gata, deja transpirase. Se dezbrăcă și o luă de la capăt. De data asta încercând să își controleze respirația și bătăile inimii. Ce naiba e cu ea? De ce este atât de agitată? E drept că nu a dormit de 4 nopți, dar totuși…
În cele din urmă își compuse o imagine cât de cât acceptabilă și se grăbi să sune la taxi. Ceilalți o așteptau deja la petrecere și mai erau atâtea detalii de pus la punct. Iar ea mai avea numai o jumătate de oră înainte să apară invitații.

*******

În taxi e bine. Răcoare. Iar șoferul destul de drăguț. În timp ce își aprinse o țigară, se uită cu coada ochiului la el. Se surprinse analizându-i mâinile. Mari, osoase, puternice. Și fără urmă de verighetă.
Oare atât de disperată a ajuns? Și totuși, mâinile alea puteau face atât de multe dacă erau lăsate sau ar fi vrut. Câte mângâieri ar fi putut oferi! Câte incursiuni pline de fiori pe pielea fină a unei femei ca ea.
- 9 lei!
- Poftim?
- Am ajuns. 9 lei, vă rog!
Vinovată și furioasă pe vraja risipită, plăti și se dădu în grabă jos din taxi. Trase o gură puternică de aer, clătindu-și gustul de țigară. Apoi încercă să își amintească de ce era acolo. A, da… petrecerea.

*******

Coborî scările alambicate și se lovi de agitația aparentă. Toată lumea se învârtea, dar Marei i se păru că într-un mod haotic, necontrolat. Mintea ei ordonată evaluă rapid situația: mâncarea nu era încă aranjată corespunzător pe mese, cadourile pentru invitați zăceau într-o dezordine absolută într-un colț. Bilețelele cu “rezervat” nu erau de găsit pe nicio masă, iar hostessele care ar fi trebuit să fie deja machiate și coafate nu erau nicăieri. Oftă resemnată și se gândi că distracția de abia începe. Își aruncă geanta pe un scaun și înaintă hotărâtă către bar.
- O apă cu gheață, vă rog!

*******

4 ore mai târziu, Mara se trezi zâmbind tâmp unor amintiri. În paharul de whisky din mână jucau cuburi de gheață amestecate cu imagini deformate de la multe alte petreceri la care fusese. Se vedea râzând, cu capul dat pe spate și cu buclele alunecând vesel pe obraz. Se vedea dansând ca o trestie nebună în bătaia vântului. Se vedea plutind halucinant prin fum de țigară sau marijuana. Se vedea crudă, ingenuă, cu cireșe coapte pe post de cercei la urechi. Se vedea total ruptă de tragediile care se întâmplau undeva în lume. Se vedea îndrăgostită, cu ochii strălucind hipnotic.

*******

- Ce faci? Ai căzut în paharul cu melancolie?
Vocea bărbatului o trezi brusc din visare. Și zgomotul petrecerii în plină desfășurare îi invadă și răni timpanele.
- Îmi trag puțin sufletul. Am alergat atâta între invitați, că am simțit că amețesc la un moment dat. De-acum nu au decât să se descurce singuri. Tu ce faci? Nu te-am văzut de mult timp. Ce bei?
- O bere, doar mă știi!
Mara făcu un semn discret barmanului și îi ceru o bere. Apoi se întoarse zâmbind către el.
- Pe unde ai mai umblat? Ce ai mai făcut? Tot acolo lucrezi?
- Ce tiradă! râse bărbatul cu poftă. Uitasem câtă energie ai și mai ales uitasem de spiritul tău inchizitorial. Ei bine, ce să fac? Muzică bună, cântări. Un scurtmetraj. Lucrez la un alt scenariu acum. Iar jobul mi l-am schimbat demult. Sunt la altă agenție acum.
- Serios? Ce faci acolo?
- Art director. E ok deocamdată. Dar mă știi, nu am stare. Tu în schimb văd că nu te dezminți, spuse el cu vocea puternică de bas. Aici te-am lăsat, aici te regăsesc. Câți ani au trecut?
- 4.
Și Mara râse cu poftă, pentru prima dată în seara aceea.
- Doar mă cunoști, cu greu accept schimbările de orice fel.

*******

Apoi se întamplă ceva ciudat. Privirea îi fugi peste umărul lui și se fixă pe un chip umbrit de cozorocul șepcii. Iar când chipul înaintă în lumină, doi ochi demonici o străpunseră, făcând-o să își țină respirația. Negri precum iadul și cu prevestiri de același fel. Îl urmări hipnotizată cum se apropie de ei și cum îl bate familiar pe umăr pe omul din fața ei.
- Salut! Ce faci, Radu?
- Tu cine ești? zburară cuvintele din gura Marei, înainte să își dea seama.
Radu zâmbi și răspunse în locul lui:
- Lacheul meu. Nici aici nu scap de el.
- Și lacheul tău nu are și el un nume? Sunt curioasă, că doar eu am făcut lista de invitați…
- Nu e pe lista de invitați. A venit cu mine. Și da, are un nume. Andrei.
Îi strânse mâna cu putere și ea simți ca o curentează. Mâna avea degete lungi, ca de pianist. O manichiură perfectă, dar pielea foarte aspră. Și rece. Foarte rece.
- Mara. Îmi pare bine! îngână ea în timp ce fiorul din palmă îi urcase în tot corpul.

*******

Ce bine i-ar sta îmbrăcat în vânător de urși polari, se gândi. Înalt, suplu, degajând forță. Parca se și vedea într-un iglu așteptându-l să vină cu prada pentru cină. Iar apoi s-ar fi strecurat lângă el sub blănurile albe, mică și supusă. Un val de căldură îi cuprinse fața. Visătoare, se auzi strigată:
- Mara! Mara! … ce frumos suna numele ei de pe buzele acestui străin uimitor…
- Mara! Mara! Vino să îți prezint pe cineva! Întoarse capul și realiză că un coleg îi făcea semne disperat încercând să se facă auzit prin mulțime. Zăpăcită, dădu să plece și în acea clipă își dădu seama că mâna ei încă stătea prizonieră în mâna rece a bărbatului.
- Dacă îmi returnezi mâna, mă voi întoarce pe câmpul de luptă. Duty calls! Să nu plecați nicăieri, revin.
Făcu 2 pași și îi mai strigă din mers:
- Comandă-ți ceva de băut și cere și pentru mine un whisky cu gheață și un Red bull!

*******

Ajunse la colegul care o strigase, făcu în grabă cunoștință cu persoana pe care voia să i-o prezinte și avu grijă să se așeze în așa fel încât să nu scape barul din ochi, în timp ce auzea frânturi din ceea ce i se spunea:
- ………… atmosferă excelentă……………
- Da, și mie mi se pare la fel!
Doamne, și din spate arată uimitor. Oare unde a stat ascuns până acum?
- ……………muzică faină…………. voce cu un timbru deosebit………………..
- Da, m-am gândit că ar fi o alegere bună pentru party!
Oare face sport? Cu siguranță înot sau tenis…. la cum arată!
- …………foarte multă lume………….. mulți cunoscuți …………………
- Am invitat peste 300 de persoane, știți cum e la un party anual…
În pat cred că face minuni, pare foarte degajat….
- ……………… mă simt excelent, voiam să vă mulțumesc personal pentru invitație!
- Nu puteați lipsi! Ați fost printre primele persoane pe care le-am trecut pe lista de invitați. Și mă bucur că în sfârșit ne-am cunoscut și personal! Sper să vă simțiți bine în continuare. Vă las în compania colegului meu, știți cum este când ești gazdă…
Zâmbete, strângeri de mână și Mara se trezi țopăind veselă către el.

*******

Andrei stătea sprijinit de bar, împreună cu Radu. Plină de familiaritate, le sări în spate, luându-i de după gât:
- Unde e whisky-ul meu?
Puțin bulversat și privind-o cu un brusc interes, răspunse:
- Din păcate stăm încă la coadă…
- Și eu care m-am grăbit crezând că deja mi se topește gheața în băutură… Ce mă fac eu cu voi? Văd că nu vă descurcați fără mine!
Apoi degajată se întoarse spre barman și comandă cu o voce sonoră.
- Tu ce vrei? întrebă întorcându-se către el.
- O bere.
- Și două beri, Doru!
Un minut mai târziu, cu un zâmbet senin se postă lângă Andrei. Radu între timp se alăturase unui grup de cunoscuți, lucru care nu păru să o deranjeze deloc. Luându-și în primire paharul cu whisky și doza de Red Bull, le combină tacticoasă și mai ceru gheață. Apoi i se adresă:
- Să ciocnim! și zâmbind: pentru petrecerea asta și pentru că m-ai cunoscut!
Andrei îi aruncă o privire ciudată, zâmbind de sub cozoroc:
- Ok!