Texte create interactiv
(Cele mai noi)

hai, acum ninge!

În spiritul clasic al primăverii

oamenii

...

cortina

poveste

textul anterior

aceeaºi placã

cu diacritice

operaþiune executatã cu succes

deruleazã

dinam

Fojgãiala uºoarã ºi vie a crengilor – la contactul cu geamul, frunzele alunecã; din când în când, lasã lipitã câte o insectã: plouã.

camera obscura

þesãturi

Misterul

Mersul Trenurilor

Poveste începutã în mijlocul nopþii (PROZÃ)

stau ºi ronþãi clãtite

agonicã autumnalã

spre toamnã trecând

poezea de varã cu pampon, bãrcuþe ºi la la la

miss

pace

noi

noi

fãrã nume

oraºul nu îºi cunoaºte porþile/dimineaþa îºi prelinge umbra peste umerii lui/împovãrându-l

amazing

de dragoste

Baladã agonicã

iubindu-ne clasic si pur

Mai bine mã nãºteam o râmã-n clisã / Sã-mbãloºez cãrãrile de humã

Constelatie

chichirezul de seara - turcoaz

Gânduri de catifea

De ziua ta

unde eºti?

Nefiinþã

Scriiturã pe apã

Departele

confuzie

cearã de toamnã

Ghinion

Nuanþe

Dans în oglindã

Egoism

Viaþa mea

Melodie

Scuze, se mai intampla!

unic

Lumini si Umbre (2)

Lumini ºi umbre

Memoria ploilor

lumini ºi umbre

M.E.G.D.

Ora de disectie

Despre usi care nu exista

omul din luna

Poezia primaverii

Proza politista cu intamplari neasteptate

scuze, se mai intampla!

fusta tigancii

Noi doi

Hai!

Cuvinte nespuse

Golgota inimii

Oh, Dumitru, nu mai bea pelin la litru!

M-ai vandut pe treizeci de arginti

Am visat pitici radioactivi

Adevarul penultim

Ti-am luat un ghiocel...

Numarul apelat nu a fost alocat

Pe strada Valentin la numarul 14

Dolly, a murit de plamani

Cine stinge lumina si tace...

Se revarsau alene ochi de broasca

Nu ma mai vezi decit in poze

Nu am sa inteleg curind

Contract pentru tine

Niciodatã om

An nou

La moartea ultimului sol de pace

Zbor de iarnã

Ramas bun, poezie.ro!

Mi-e tare dor de tine, Dodu...

Mi-am cumpãrat mandolinã

ultima ploaie a fost fatala

In loc de poezie

Iubirea ca un frigider albastru

Iubirea ca un frigider

Zborul imuabil

Meciuri de box

Trenuri intunecate

Gând medieval

Castane

Ochiul de piatra

Politica aripii de dreapta a iubirii

ªi se nãscu Mateia...

Texte create interactiv

Fiecare text din această rubrică este creat prin participarea alternativă a membrilor site-ului.

Misterul
   Autor: Marius Surleac

 Acum câteva zile, pe când soarele a apãrut uºor pe ecranul dimineþii, ceva ciudat s-a întâmplat. Un þipãt turbat dinspre pãdurea frãmântatã de vânt a adus liniºtea înspre sat. Imediat pãsãrile au zburat departe, frunzele s-au îndreptat imediat spre sol iar veºtile despre cele întâmplate se auzeau precum ºoaptele. *
 Tinerii zvoneau ca cei 2 ocnasi evadati au ajuns sa faca moarte de om pentru nitcaiva parale si cate ceva de-ale gurii, mai ales acum camd prin zona se perindau oamenii in drumul spre oras,pentru ap *
 ararea eficienta a citadelei. Ocnasii erau in cardasie cu omul de la poarta, care pentru catva timp, ii pazise la munca. *
 Apelurile disperate la 112 au rãmas fãrãrãspuns . Unicul pod ce lega satul de restul lumii fusese luat de ape . Frica se transformase în disperare . *
 Zilele treceau ºi nicio veste despre cei doi nu ajungea la urechile oamenilor simpli,incordarea acestora dovedind incã o datã frica omului de necunoscut care uneori este o binecuvântare,însã de cele mai multe ori,un blestem. *
 Grozavie mare! La marginea satului s-au gasit hainele vargate ale celor doi. Cineva din sat ii ajutase sa dispara sa... sa se ascunda printre noi.... Dar oare cine? Poate postasul? Poate asistenta? Poate porcarul satului? De parca ar mai conta... Privind in jur, iti dai seama ca nu-i mai poti identifica. Doamne, oare care din oamenii aceaia ar putea fi? *
 Aceasta e o întrebare ce nu îsi meritã un rãspuns mai important ar fi motivul pentru care acesti doi ocnaºi au fost ajutaþi ºi nu de cine... mai bine ar fi sã ne intrebãm de ce . Au fost ei nevinovaþi ºi au gãsit compasiune si milã într-o personã ce a trait si vãzut prea multe spre a mai putea fi indifent sau sunt doar doi criminali imorali ce au gãsit libertatea spre a putea fi o altã verigã a unui plan marºav de rãzbunare ce urmeaza a lua curs in cine stie când ºi unde . Poate acum , mâine sau niciodatã . Oare cât au fost înlantuiþi ºi oare cât de grotesc va fi momentul când ei vor gãsi o femeie sau firava fatã ? *
 Cu siguranþã cã a fost o femeie... Doar ele pot vedea dincolo de hainele vãrgate frumuseþea ºi într-un criminal. Era searã, târziu când au evadat, nimeni nu-i vãzuse încã de la prânz, de când plecaserã cu George, portarul, ce-i pãzea în timp ce sapau în munte dupã sare... Ce se înâmplase cu ei nu se ºtie. Dispãruserã ºi ei ºi George. Organele de anchetã ai închisorii îi cãutau. Pânã atunci cu toþii fuseeserã anunþaþi sã se fereascã de a ieºi noaptea. O singuã persoanã se bucurase, Ana. În rest, satul aºtepta înspãimântat sfârºitul. *
 Frica urmeazã faptei si este pedeapsa ei. Vitejia celor doi se vede pusã în dificultate când cea care i a adãpostit le spune cu câtã mobilizare de forþe sunt cãutaþi....Luna se apleca asupra pãmântului ºi pare sã înþeleagã ºi ea cã perspectiva celor ce trebuie sã i gãseascã pe fugari este mãricicã. Zãbava lor, din cauza intunericului aducea întârziere mare ºi atunci s a gândit mãreaþa lunã sã dea ºi ea o mânã de ajutor. *
 Se facea tot mai intuneric, iar criminalii erau tot mai greu de gasit. Cautarea lor avea sa fie una lunga, dar oare vor izbuti a-i gasii? Luna era de partea lor, dar din nou aceiasi intrebare imi vine in minte... de ce? Oamenii satului erau din ce in ce mai alarmati, nu era deloc o noapte oarecare, nime nu a reusit a inchinde nici un ochi. Oare se v-a mai sfarsi vreodata intunericul acesta? *
 Chiar daca intunericul incojura satul si luna se oglindea in mlastina de la marginea satului, in mintea intunecata e celor doi se desprindea indoiala de a nu se fi ascuns prea bine.Deveneau si ei oameni, cu toate ca aveau numere pe piept , si chiar daca, pentrua evada ucisesera un alt om. Ana se indrepta cu doua strachini cu fasole spre masa la care stateau cei doi, privindu-se reciproc in incordare. La sosirea acesteia, isi ridicara privirile si refuza mancarea printr-un gest . Ana, nedumerita ii intreaba : Ion, Vasile, nu mancati? Nici un raspuns. In mintea lui Ion ratacea o intrbare simpla, dar importanta: oare or sa ne prinda? Si daca da, merita sa-l ucid pe George, portarul, pentru a ma intoarce inapoi la ocna? *
 Frica crește în intensitate,inima celor doi a ajuns undeva în timpan și tremurul mâinilor nu le dã ascultare.În timp ce pe Ioan îl framânta frica de a fi prins,Vasile fremãta la gândul cã își va ține copilul în brațe,de asta și evadase,dragostea fațã de pruncul lui numãra clipele în lipsã.Riscul era minim comparativ cu dragostea unui pãrinte,mai ales cã soția a trecut de partea celor drepți nu de foarte mult timp.Încã o are în suflet ca pe o icoanã,acolo unde boala nu a reușit sã sape...Cu dosul palmei își sterge lacrimile ce se legau broboadã în barbie și privi cerul"trebuie sã pot,chiar trebuie"... *
 O tacere de mormant se asternu in micuta camera. Cei doi respirau adanc si regulat. Totul era o bomba ce ticaia si ticaia asteptand momentu, clipa cea mai violenta. *
 "Ioane" fu tacerea sparta de glasu ragusit al lui Vasile "cat mai ii pana la satu urmator ?". Ion statu nemiscat, cufundat mult prea adanc in gandurile lui pentru a atinge lumea cel inconjura. *

Participă la textul curent