Texte create interactiv
(Cele mai noi)

hai, acum ninge!

În spiritul clasic al primăverii

oamenii

...

cortina

poveste

textul anterior

aceeaºi placã

cu diacritice

operaþiune executatã cu succes

deruleazã

dinam

Fojgãiala uºoarã ºi vie a crengilor – la contactul cu geamul, frunzele alunecã; din când în când, lasã lipitã câte o insectã: plouã.

camera obscura

þesãturi

Misterul

Mersul Trenurilor

Poveste începutã în mijlocul nopþii (PROZÃ)

stau ºi ronþãi clãtite

agonicã autumnalã

spre toamnã trecând

poezea de varã cu pampon, bãrcuþe ºi la la la

miss

pace

noi

noi

fãrã nume

oraºul nu îºi cunoaºte porþile/dimineaþa îºi prelinge umbra peste umerii lui/împovãrându-l

amazing

de dragoste

Baladã agonicã

iubindu-ne clasic si pur

Mai bine mã nãºteam o râmã-n clisã / Sã-mbãloºez cãrãrile de humã

Constelatie

chichirezul de seara - turcoaz

Gânduri de catifea

De ziua ta

unde eºti?

Nefiinþã

Scriiturã pe apã

Departele

confuzie

cearã de toamnã

Ghinion

Nuanþe

Dans în oglindã

Egoism

Viaþa mea

Melodie

Scuze, se mai intampla!

unic

Lumini si Umbre (2)

Lumini ºi umbre

Memoria ploilor

lumini ºi umbre

M.E.G.D.

Ora de disectie

Despre usi care nu exista

omul din luna

Poezia primaverii

Proza politista cu intamplari neasteptate

scuze, se mai intampla!

fusta tigancii

Noi doi

Hai!

Cuvinte nespuse

Golgota inimii

Oh, Dumitru, nu mai bea pelin la litru!

M-ai vandut pe treizeci de arginti

Am visat pitici radioactivi

Adevarul penultim

Ti-am luat un ghiocel...

Numarul apelat nu a fost alocat

Pe strada Valentin la numarul 14

Dolly, a murit de plamani

Cine stinge lumina si tace...

Se revarsau alene ochi de broasca

Nu ma mai vezi decit in poze

Nu am sa inteleg curind

Contract pentru tine

Niciodatã om

An nou

La moartea ultimului sol de pace

Zbor de iarnã

Ramas bun, poezie.ro!

Mi-e tare dor de tine, Dodu...

Mi-am cumpãrat mandolinã

ultima ploaie a fost fatala

In loc de poezie

Iubirea ca un frigider albastru

Iubirea ca un frigider

Zborul imuabil

Meciuri de box

Trenuri intunecate

Gând medieval

Castane

Ochiul de piatra

Politica aripii de dreapta a iubirii

ªi se nãscu Mateia...

Texte create interactiv

Fiecare text din această rubrică este creat prin participarea alternativă a membrilor site-ului.

Proza politista cu intamplari neasteptate
   Autor: Radu Herinean

 AMR 69. Deja se simþea mai bine, acum cã scrijelise cu vârful baionetei numãrul de zile care îi mai rãmãseserã de satisfãcut din cele 12 luni de armatã. Iar zidul de lângã ambasada Afganistucului parcã aratã mai bine cu acel 69 sexy ºi puþin vulgar, scos dintr-o singură mişcare. Dacă şi-ar fi luat la el jointul probabil că putea să transforme în desene animate această tentativă de grafitti. *
 Se intinse pe pat fredonând un studiu de Liszt. κi dãdu jos ciorapii de un alb imaculat ºi îi aruncã neglijent într-un colþ. "Vreau sã mã spânzur de lampã!" strigã, iar degetele de la picioare i se crispaserã. Le acoperi cu plapuma ºi închise ochii satisfãcut. "Sunt un adevãrat soldat". *
 Dar somnul nu vroia sã vinã. Trei lucruri vin foarte greu în armatã: mâncarea, liberarea ºi... eh chestia aia, ºtiþi voi... "getting it up", cum îi zic americanii. Dar dupã atâtea bomboane "liniºtitoare" nici nu-i de mirare. Dar somnul ? *
 Cum sa va spun eu vouã, dragi cititori? Pentru acest soldat meloman, Ene nu vine niciodatã pe la gene, ci direct în urechi, þipãtor. "Culcat!" striga seara Ene, ºeful brigãzii antitero. "Sculat!" striga dimineaþa Florenþa, fiica lui Ene. De aici ºi fondul psihic zbuciumat al bravului nostru soldat. *
 Dar povestitorul n-are nici un rol în povestea asta, aºa cã deocamdatã o sã îl ignorãm.
Trecuse deja de ora la care se culcã gãinile, ºi el încã nu putea sã adoarmã. Privirea i se îndreptã cãtre podea. Acolo, un gândac îºi fãcea de lucru cu o firimiturã de pâine. Probabil încerca sã facã un cozonac. (ªi iatã cum acþiunea se mutã asupra gândacului). *
 "Acesta este un gândac de Colorado", spuse Ene zâmbind. "Când eram mai tânãr, am întâlnit câþiva pe zidul ambasadei Botswanei la Oslo. Era frig rãu afarã, iar mustãþile îmi erau îngheþate. I-am mâncat dintr-o înghiþiturã. Ce vremuri..." Ene îºi ºterse ochii cu o cârpã, emoþionat, ºi tuºi. *
 Nu-si mai aducea aminte cand plansese ultima oara de emotie. "Poate in copilarie". Hmm... Nu, copii plang doar de durere. Pe ei emotiile ii fac sa rada... Iar lui emotiile puternice ii provocau o durere sacaitoare in gat. "In marul lui Adam". *
 Dintr-o datã, deºi putea foarte bine sã fie ºi din douã dãþi, clãdirea începu sã se cutremure convulsiv. Speriaþi de perspectiva îngropãrii de vii sub dãrâmãturi, întreaga gaºcã, în frunte cu sergentul, o luã la pas voinic cãtre pãrculeþul din apropiere. *
 Din instinc, soldatul sãri din pat si fugi spre usã. Dupã câþiva paºi însã se opri. Se întoarse ºi se îndreptã în grabã spre unul din pereþi. Aici se aplecã, ºi cu mare grijã prinse gandacul între doua degete ºi-l ascunse în palmã. *
 Nu putea sa-l lase acolo. De cand cu "perioada Botswana" tinea la gandaci, la insecte, la micile gaze. Bine-nteles ca in acelasi fel in care unii oameni (obezii!) tin la friptura. Niciodata nu uita sa ia cu el arma si un gandac, in eventualitatea in care se afla vreunul prin preajma. Iar acum situatia era critica. Daca se prabusea cladirea, cum s-a mai intamplat si in alte dati? *
 Aafara, la o distanta sigura de cladire, un superior facea prezenta, numarand militarii aliniati in fata lui. Ene isi ceru scuze pentru intarziere si ceru permisiunea de a intra in formatie. Superiorul ii arunca o privire acra. *
 -Iar ai numarat gandacii? Intr-o zi or sa te manance de viu, ai sa te duci dracu'! *
 Ppe Ene il enerva la culma Olteanu, mai ales de cand Titulescu il facuse sef de companie. Bou' nici macar nu stia ca situatia cu mancatul statea tocmai invers. "Intr-o zi am sa-ti scot matele alea proaste din tine si am sa le umplu cu gandaci, bai cacatule cu ochi! Sa vedem atunci cum mai vorbesi despre mancare!", isi spuse el in gand. *
 Dar supãrarea îi trecu repede. Era om cu frica lui Dumnezeu ºi odatã întâlni un budist care îi spuse cu voce sugrumatã: "De ce striveºti gândacii fiul meu? Ei sunt o bucurie a naturii... zâmbetul lor aprinde raza soarelui, bucuria de a trãi alãturi de insecte." Ene lãcrimã. *

Participă la textul curent