Am cunoscut-o accidental, într-o pauză de nici zece minute. O persoană volubilă, simpatică și deosebit de directă. Recunoscând-o, nu m-am putut abține să nu îi pun câteva întrebări în legătură cu spectacolul bucătarilor la care a participat și care a făcut audiență mult timp pe un post de televiziune bine cotat. Mă așteptam să aflu impresii frumoase, experiențe unice și să mi se împărtășească o deschidere de drum în domeniul culinar cum nu ar fi fost posibilă în condiții obișnuite de practică. Din păcate, așa cum se întâmplă cu multe evenimente din ziua de azi, nici emisiunile de divertisment cu audiență ridicată nu se detașează de zicala „afară-i vopsit gardul, înăuntru, leopardul”.
Ca mai toți participanții, Kinga s-a înscris în programul „Iadul bucătarilor” știind că este as în bucătărie și atrasă de premiul impresionant de 80.000 de euro. Avea să constate că, pe tot parcursul emisiunii, trebuia să locuiască într-o hală, în care spațiile de locuit erau amenajate prin separarea cu panouri și erau deservite de numai trei băi, comune și acestea. Fiind ceva mai împlinită, trebuia să aibă mare grijă noaptea, pentru a nu se rostogoli din patul minuscul și pentru a evita trântele care o pășteau la fiecare mișcare. Ardeleancă obișnuită cu traiul bun și mâncarea sănătoasă, a gustat din plin deziluzia meselor rare, inconsistente și neregulate. Oboseala, nervii și presiunea nu au fost trucate, mi-a spus surâzând amar. Orice „of” scăpat în lavaliera împlântată strategic la guler, a fost exploatat în emisiune și a făcut show, fie că acesta a fost de natura „Ah, cred că am lăsat prea mult carnea”, de genul „Cred că îi lipsește puțină sare” sau chiar de genul „Gustă și tu puțin, mi se pare că are un gust ciudat!”.
Apreciată pentru incursiunea în bucătăria moleculară, pentru care a fost notată cu trei de zece, Kinga a fost eliminată în ediția imediat următoare, convinsă fiind în prezent că deciziile nu aparțin chef-ilor ci regizorilor de show. Și-a sacrificat săptămâni bune în ideea unui premiu și s-a chinuit gratuit pentru niște iluzii. „Nu aș mai repeta experiența aceasta în toată viața mea, oricât de mare ar fi premiul”, îmi spunea privindu-mă în ochi. Am mai aflat, dacă mai era cazul să mi-o mai spună cineva, că televiziunea nu este ceea ce se vede și că culisele oricărei emisiuni, fie ea de divertisment sau concurs, pot fi mult mai urâte decât ne imaginăm. Nu i s-au deschis alte drumuri! A mai fost chemată odată la o filmare, pentru a transmite un mesaj viitorilor participanți, incursiune pentru care a primit 50 de lei, lângă o cafea și o salată oferite de chef Florin, căruia i s-a făcut milă de oamenii veniți de pe drumuri, din localitățile lor de domiciliu. După care, s-a așternut tăcerea.
Râde. „Oamenii aleargă după mine prin gară, la București, să le ofer ocazia unui „selfie”!” Este recunoscută acolo și atât. „În Tg.Mureș? Nu! Aici oamenii își văd de treburile lor sau nu se uită la astfel de emisiuni”. Are un râs frumos, destins, ușor atins de amărăciune. S-a întors la firma la care lucrează, în același mod în care a plecat, sau nu, mai ușoară cu șase kilograme și mai grea cu amprenta unei emisiuni care nu a fost ceea ce părea a fi, cel puțin în viziunea ei.