Pagina: 1
A nu mai putea trăi
:
Personale 2002-08-08 (17185 afişări)
A ști că mori
:
Personale 2004-02-21 (12739 afişări)
amurgul gândurilor - 1
:
Personale 2004-03-01 (13645 afişări)
amurgul gândurilor - 2
:
Personale 2004-03-01 (11431 afişări)
amurgul gândurilor - 3
:
Personale 2004-03-01 (11728 afişări)
Aroganța rugăciunii
: fragment
Personale 2005-03-02 (13754 afişări)
Caiete (1957-1965)
: fragmente
Personale 2009-04-28 (13378 afişări)
Caiete (1966-1968)
: fragmente
Personale 2009-04-28 (10393 afişări)
Caiete (1969-1972)
: fragmente
Personale 2009-04-28 (9710 afişări)
Cât de departe sunt toate!
:
Personale 2002-07-12 (10027 afişări)
gânduri
:
Personale 2002-06-24 (9997 afişări)
Gânduri
:
Personale 2006-03-30 (11809 afişări)
Îndreptar pătimaș
:
Personale 2003-02-23 (9047 afişări)
Îndreptar pătimaș (2)
:
Personale 2003-02-23 (8071 afişări)
Jurământ vieții
:
Personale 2003-01-20 (7421 afişări)
Maxime și cugetări
:
Personale 2009-09-04 (12700 afişări)
Maxime și cugetări(II)
:
Personale 2009-12-20 (7166 afişări)
Monopolul suferinței
:
Personale 2002-09-22 (6999 afişări)
Principiul satanic în suferință
:
Personale 2002-09-28 (7858 afişări)
Renunțarea
:
Personale 2002-09-28 (8749 afişări)
Schimbarea la față a României
: Capitolul II
Personale 2004-03-01 (7723 afişări)
Schimbarea la față a României
: Capitolul III
Personale 2004-03-01 (8102 afişări)
Schimbarea la față a României
: Capitolul IV
Personale 2004-03-01 (7367 afişări)
Schimbarea la față a României
: Capitolul V
Personale 2004-03-01 (8362 afişări)
Schimbarea la față a României
: Capitolul VI
Personale 2004-03-01 (7224 afişări)
Scurtă confesiune
:
Personale 2012-11-20 (5901 afişări)
syllogismes de l'amertume
:
 Personale 2006-07-19 (6177 afişări)
Pagina: 1 |
|
|
|
|
|
Biografie Emil Cioran
Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța.
Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.
Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".
Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente.[1] Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune[2], ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.
Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei, a cărei variantă definitivă (rămasă inedită până în 1991) va fi încheiată în 1945, când se stabilește definitiv în Franța.
După moartea Simonei Boué, prietena de o viață a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost găsite în apartamentul lor de o menajeră, care a încercat în 2005 scoaterea la licitație și valorificarea lor. Într-o primă etapă, o hotărâre a Curții de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora. În urma judecării, Tribunalul din Paris decide în decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor către persoana găsitoare, urmând ca aceasta să dispună de ele cum crede de cuviință. Printre manuscrise, în general versiuni ale unor lucrări deja aparute, se află și un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzând câțiva ani din perioada ulterioară lui 1972 (anul în care se opresc Caietele sale), document de un excepțional interes pentru editori și cititori, și probabil ultima scriere inedită a filozofului.
|
Texte Recomandate
