Pagina: 1
Să gem, vă rog, dați-mi voie...
: -dincolo de Nistru, dincoace de Prut-
Eseu 2008-04-23 (5538 afişări)
Stănescu, Păunescu...
: -din rezervație-
Eseu 2007-05-09 (3928 afişări)
Roiku vs. Haiku…
: -Micro-Eseu: spiritualitatea creștină contra zen-
Eseu 2007-03-15 (3167 afişări)
Fără Dumnezeu...
: -educația ca lavaj cerebral-
Eseu 2007-02-22 (4605 afişări)
Prăbușirea relativismului...
:
Eseu 2007-02-20 (2777 afişări)
Pagina: 1 |
|
Pagina: 11 : 10 : 9 : 8 : 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1
plâng...
păcat...
Numai un Român va înțelege
...
prea curând; prea curând...
Copleșit de nemulțumire?
Nichita dănțuieste ( )
Durerile facerii ()
Sclipire furată
Cenușii timpuri...
Hoț prins...
părere...
afișări multiple
Domnule Ciobanu, domnule Geană, și doamnă Moldoveanu
da, finalul
beatificarea înțelegerii și simțirii gândului poetic ()
Mulțumesc Stanica Ilie Viorel
În șoc; n-am nimic de care să mă plâng... ()
bucăți de pământ cu suflet ()
cărbuni în adânc...
rezonanțe...
Rețineri...
De pază între lumi... ()
Ispita simțirilor culori...
Șambala, Samsara...
QED
Nu trebuia...
desublimarea sublimului...
Vai, vai, vai, dragule Mihai...
respectul iertării
Părerile de rău ale unui fiu nerecunoscător (la timp...)
nici eu, în felul meu, nu mai pot să tac...
amar...
O iubire ca un disc zgâriat...
Răzvrătire, durere, iertare...
"Ai grijă tu, de vrei să cauti, poate te-ntorci pana e timp..." rcm
Greutatea fiecărui cuvânt rostit/scris...
Lacrimi de țărână...
Tentativă ”poetică”...
Bogdan Geană și/sau alt/ul/ții...
Colivă din amintiri, cu sirop de cucuta prezentului...
Mi-e dor de aerul cu miros de cărți, cu colțurile linse de oameni...
Cimitirul paștelui cailor...
Poe- ce???
Cu mulțumiri, și rămâneri...
Inutil lichid seminal?
a timpului undă...
Muzicalitate recitativă...
Grohotișul existențial... *RDS*
Aplauze frenetice...
Coeziunea strofei dincolo de versurile rânduite
Ultimă sclipire a unei lacrime uscânde
Este tare complicat a căuta raționalul în inefabilul creației poetice
Casinou existențial
Crescendo...
Doar o atingere...
*Recomand din Suflet* - Plecare de Dumnezeu...
Atitudine care ar jigni până și un candidat la leprozerie
Rară frumusețe... *RDS*
*Recomand din Suflet*
*Recomand Din Suflet*...
...
Opinii diametral opuse...
Trăirea de dincolo de metafore...
Cobiliță de pământ Transilvănean...
Am publicat acest poem pentru citire și eventuale gânduri, nu "corectură".
Restaurată, mirarea ...
Re Florian Abel: țeserea apartenenței...
Re Cătălin Al Doamnei (ochii comuni...)
noblețe care obligă...
viceversa...
dincolo...
întrebare...
d'ale conținutului...
D-nu' Petru...
Cer categorisirea poeziei ca epigramă...
în sfârșit, Gyuri bacsi...
pe la gardu-ți iară...
sfios...
"Sinceritate decoltată..."
cu plăcere...
frunzuliță de psaltire, vin și dragoste-n-neștire...
margini lichide...
err..
vaioleu...
magna cum...
împlinirea așteptării...
OffTopic d-le prof. Mira...
julit...
salut cu Bucurie...
uituc...
praf...
perfecta definire...
conteaza doar frumusetea ramanerii...
jumatati pe masura cerurilor...
tot fara palarie...
"securitatea... tot se mai inchina si ea"?????????????
bisturiu blând...
presiunea ca nevoie a eliberării...
Pagina: 11 : 10 : 9 : 8 : 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1
|
|
|
|
Biografie Romulus Câmpan Maramureșanu
M-am născut acum șase decenii astăzi, în Maramureșul băimărean al Transilvaniei, fără să-mi fi cerut cineva opinia, într-o duminecă tristă de mai, a anilor ’60, întâi prunc al unei femei care de-abia împlinise în aceeași lună 18 ani, și al un tată căruia i-am dedicat acum câțiva ani, poemul ”Tați orci”.
Tempus fugit.
La 8 noiembrie 2012, în singurătatea sumbră de „asistent personal”, de fapt „asistent casnic” 24/7 al unui (binevoitor de altfel) cetățean britanic nevoit să trăiască urmările catastrofale ale unui accident vascular cerebral, scriam în lacrimi, în poemul „Țării mele...”:
„[…] Să nu te mai văd niciodată.
Măcar până-n ziua când culcați pe eșafodul istoriei,
te-oi mai ruga să mă mai ierți, încă o dată...” (fragment).
Pentru a complica intențiile unor eventuali „judecători de fotoliu”, fiți reamintiți că după ruperea în iunie 1990, din reale motive politice, de Țară, și stabilirea până în 2010 în Ungaria celeilalte jumătății(?) a unei triste moșteniri genetice, a trebuit să-mi sfâșii din nou puțina piele crescută pe noile rădăcini, rupându-mă și de familia primită între timp, pentru ca pâinea cea de toate zilele câștigată din munca unui profesor titular de liceu, de asemenea pedagog și traducător/translator guvernamental, să nu ajungă numai „mai toate” zilele.
Da, pruncii mei și mama lor, au început a mânca și trăi mai bine, eu însă, cu căprioara lui Labiș încă zvâcnind înlăuntru de câte ori ridicam lingura, mâncam plângând.
Aș fi putut să-mi fac această poezie a unei nenorocite iubiri de țară și neam, inexistentă; am decis însă să-mi târîi rușinea impusă, în sperata veșnicie a acestei poem, frântură de frământare a unor vremuri vitrege.
Se pare însă, că după mai bine de două decenii, și după publicarea a două ediții ale primului meu volum de poezie în limba engleză, „Defiant Hopelessness”, și a volumului următor ”Upside-down, Abandoned Heartstrings, din „confortul” puțin al unui cărucior de invalizi, scriu Țării plaiurilor mele, cerând cea de-a „încă o dată” iertare, după ce furtuni literare spirituale și sufletești, mi-au deschis din nou inima și gândul, cuvântului, versului românesc.
Închei cu un poem al luminarului artistic care mi-a devenit în poate cel mai tulbur val al vieții mele, părinte și maestru literar, căruia veșnicia nu-mi va fi de ajuns să-i mulțumesc rădăcinile-mi de om de litere și artă, Domnului Profesor Griguță Augustin Botiș, hodinească-se-n pacea poeziei:
”Amintirea nu uită
Tu poți fi trădat
amintirea nu,
tu dormi, tu uiți, tu mori,
amintirea nu uită, nu moare,
amintirea cântă
și cântecul bate la uși...
Nepăsarea poate răbda,
cântecul însă veghează -
Augustin Botiș”
|
Texte Recomandate
