Pagina: 1
Autoportret
: din ant. Poezia română actuală
Poezie 2011-01-30 (6222 afişări)
Cântec pe hârtie
:
Poezie 2005-11-14 (8160 afişări)
Februarie mistic
:
Poezie 2005-11-17 (8509 afişări)
Femeia cafenie
:
Poezie 2005-11-15 (8994 afişări)
Fiara care s-a pierdut
:
Poezie 2005-11-16 (7054 afişări)
Grădina publică
:
Poezie 2008-11-28 (5744 afişări)
Iubita cu surâs neutral
:
Poezie 2005-11-17 (7526 afişări)
Joc de Hydrargir
:
Poezie 2005-11-15 (6351 afişări)
Noi doi
: din Plantații (1945)
Poezie 2009-08-18 (6323 afişări)
Noiembrie patetic
: Plantații
Poezie 2022-01-12 (845 afişări)
Plantația de cuie
: din Plantații (1945)
Poezie 2010-04-28 (8048 afişări)
Ploaia
: din Plantații (1945)
Poezie 2010-04-06 (5867 afişări)
Stradivarius
: din revista Memoria nr. 1/1990
Poezie 2010-07-15 (5428 afişări)
Ultimul de la 1200
:
Poezie 2008-11-28 (5614 afişări)
Pagina: 1 |
|
|
|
|
|
Biografie Constant Tonegaru
Constant Tonegaru (*26 februarie 1919, Galați - †3 februarie 1952, București) a fost un poet român care a făcut parte din al doilea val al avangardei literare românești.
După ce își întrerupe studiile liceale, pe care nu le mai termină vreodată, practică profesii dintre cele mai diverse, precum aceea de funcționar la Ministerul Culturii sau vânzător de fructe la Constanța. Duce permanent o viață boemă. În anii 1946 și 1947 audiază cursurile de literatură ale lui George Călinescu la Facultatea de Litere din București. Debutează în 1942 în revista Expresul din Brăila. Ulterior colaborează cu poezii la revistele Preocupări literare, Kalende, Universul literar. Singurul volum de poezii apărut în timpul vieții, Plantații - distins în 1945 cu premiul Editurii Fundației Regale pentru Literatură și Artă acordat scriitorilor tineri - face dovada apartenenței poetului la mișcarea de avangardă, dar aduce în peisajul liric al epocii nostalgia minulesciană a ținuturilor exotice, colorată de autoironie și de presentimentul morții: "Sunt condotierul Tonegaru fără spadă / mi-am tocit-o ascuțindu-mi ultimul creion / să scriu cum am dat în poesie cu o grenadă".
A făcut parte începând din 1946 din gruparea literară din jurul criticilor literari Vladimir Streinu și Șerban Cioculescu, împreună cu Pavel Chihaia, Dinu Pillat, preotul catolic Marie-Alype Barral, Teohar Mihadaș, Iordan Chimet, Gheorghe Fratostițeanu și alții. A fost arestat în 1947 sub învinuirea de "conspirație împotriva siguranței statului". Deținut și torturat în beciurile Securității, este eliberat în 1951 cu o fractură nevindecată a unei gambe, căpătată în urma bătăilor suferite în timpul detenței. Moare prematur și tragic la 3 februarie 1952, în București.
Opera
Plantații, București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1945
Steaua Venerii, ediție îngrijită și prefață de Barbu Cioculescu, București, Editura pentru Literatură, 1969
Plantația de cuie, ediție, studiu critic, note și variante de Barbu Cioculescu, București, Editura Vinea, 2003
|
Texte Recomandate
