Mario Paparadzzi[paparadzzi]

Oraş de reşedinţă: Hastings
Are limba maternă


Biografie Mario Paparadzzi

Pagina personală web Mario Paparadzzi


 Adresa directă a acestui autor este : 

Cele mai recente texte introduse:

Cele mai recente texte introduse:

Comentarii:

Texte înscrise în bibliotecă:

Pagina: 1

Flori de narcisă :
Poezie 2018-09-24 (1007 afişări)
pagina autor

Testament :
Poezie 2018-09-23 (547 afişări)
Atelier

România! :
Poezie 2018-09-22 (413 afişări)
pagina autor

S-a întors lumea pe dos :
Poezie 2018-09-22 (460 afişări)
pagina autor

O singură viață :
Poezie 2018-09-22 (432 afişări)
pagina autor

Se numește iubire :
Poezie 2018-09-22 (412 afişări)
pagina autor

Păcătoasa odisee :
Poezie 2018-09-21 (525 afişări)
Atelier

Biografie Mario Paparadzzi

Născut în municipiul Pitești ,dar petrecînd copilăria și adolescența în micuțul oraș Mioveni, orășel care de altfel mi se părea pe atunci atât de lipsit de culoare și plin tentații murdare . Între timp orașul a evoluat destul de frumos și parcă îmi pare rău că am ajuns să-i trec pragul atât de rar.
Fiind cel mai mare dintre cei 4 frați, am simțit de mic să fiu mai responsabil, mai grijuliu, mai altfel. Din această cauză, dar și datorită faptului că familia nu avea tocmai o situație financiară bună aveam să fiu mai retras decât ceilalți din rândul meu, pe alocuri simțind un fel de rușine.
Privind înapoi sunt mândru de felul în care am putut să mă abțin de ispitele ce băteau la ușă din toate părțile și de relația cu familia.
După ce primii opt ani școlari i-am absolvit la școala Racovița, oraș Mioveni, opt ani în care de multe ori am fost lăudat pentru notele obținute, dar și pentru comportamentul de bun gust, anii de liceu au însemnat un regres, deși am fost absolvent al diplomei de bacalaureat, profil matematică-informatică, liceu Armand Călinescu, Pitești.
La sfârșitul clasei a opta, încercînd să impresionez o colegă de clasă prin textul lăsat ca amintire în jurnalul ei, aveam să dau startul primelor încercări de poezie.
Poezie care în timp a devenit un refugiu pentru mine, un loc în care îmi încarc bateriile slăbite de acest sistem bolnav ce pare că nu-și mai găsește leacul numit România.
Poate sunt puțin cam dur, dar după 12 ani petrecuți în străinătate, stângacele idei după care funcționează această țară, idei care au îndepărtat milioane de români de locul de baștină, se văd tot mai mari, parcă în zadar sperăm că ceva în bine se va schimba și noi, atât de mulți, cei plecați, o să ne întoarcem acasă.