îmi părea că, în hammame, zăbovise un parfum de iasomie
și nu mai puteau femeile intra, cu picioarele goale,
și cu trupurile de pe care luaseră toate gemele scumpe
pășind
de-a lungul dalelor de marmură albă cu picături de alabastru
și de cer azuriu, lăudat fie Soarele și acela care l-a stăpânit,
fără să se uite, una la alta, întrebătoare, și să se interogheze
care din ele era cea mai dragă cadână, sau poate că era un
șarpe,
se strecurase, de un metru, undeva sub calorifer
și un ochi de bărbat care se îndrepta înspre toate femeile din
scăldătoare;
o bătrână
le spăla pe fiecare cu uleiuri și cu bucăți de săpun
și cu zeamă de ierburi presate
și era oarbă dar mâinile ei știau care era cea mai frumoasă
fată din scăldătoare
trandafirii mei toți și patima o să le depun la intrarea în scăldătoare
chiar pe primele trepte către intrarea dumneavoastră de la
hammam, cu un ochi vulturesc măsurând orice iașmac
de femeie sau tânără.
nu era niciuna foarte frumoasă, dar cadânei acesteia
o să-i iau iașmacul și o să îi dau părul deoparte, întrebând-o
care este chipul tău ascuns, sau floarea pe care o protejezi tu
cu gleznele tale, și cine ești? femeia cu sticluța cea mică cu
esență scumpă de parfum, este aducătoare, poate, de paradis?
cadână, tu, cea mică, tăcută,
lasă-mă să îți văd chipul, pe care doar femeile de la hammam...
dervișule, aici este, scumpă, baia pentru femei,
o altă mână necunoscută o să îți spele praful căpătat de-a
lungul deșertului,
și poate un șarpe te-a și înșfăcat când încercai să deosebești
o femeie după parfumul
hainelor ei
ascunse.