scrumezi în paharul cu votcă și bei
că era o șansă absolută a lumii ca două suflete să se atingă aici
în timp ce cuvintele se împing unele pe altele
ca niște cîini care fac alți cîini doar că nu mai latră
ling ziduri albastre să vomite noaptea
întunericul pentru stele

și e o cauză necunoscută care e singură și mai vrea o cauză necunoscută
să facă dragoste cu ea
să fie totul atît de cunoscut și familiar ca două lingurițe în cafea
să fie vraja nesiguranței pe babuinul explicațiilor
ca un cui care se excită că ține un tablou cu ophelia

și stai cu frigul ca un făt cu ombilicul încolăcit în jurul gîtului
și înveți să iubești.